Dacă e vineri, e poezie pe pâine!
Toţi ne amintim de doamna învăţătoare cu drag - este omul pe care îl numim “a doua mamă”. Ne amintim de vocea blândă, de răbdarea ce o avea când ne ţinea mânuţa pentru a învăţa să desenăm primele beţişoare şi bastonaşe . Dragostea pe care o citeam pe chipul ei ce nu-şi pierdea din frumuseţe nici atunci când ne dojenea. Simţeam că nu o face cu răutate, simţeam că ne iubeşte, simţeam că îşi doreşte să fim cei mai buni, să fim învingători. Îmi amintesc cu drag de doamna învăţătoare, un om cu toate calităţile din lume, un om ce punea pasiune în tot ceea ce făcea, un om care s-a pregătit intens pentru o lecţie deschisă, iar noi nu am fost capabili niciunul să spunem ce formă de relief reprezintă pe hartă culoarea maro, s-a supărat îngrozitor. Apoi a mai pus o întrebare despre culoarea verde şi forma de relief de pe hartă , iar noi “mormânt”. Îmi urmăream dascălul şi mi se părea incredibil ce se petrece cu noi. Îi venea să plece din clasă numai să nu mai asiste la “dialogul muţilor”. S-a terminat ora şi după pauză am dat iar ochii cu doamna învăţătoare. Ne-a spus tot ce avea pe suflet şi ne-a făcut cadou tuturor câte un scăunel gândindu-se probabil că avem mobila descompletată pe acasă. Primul meu scăunel…
Ce amintiri ai despre învăţătoarea ta?
Tu eşti, mama!
Când eram copil odată,mama mea învăţătoare
M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate?
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.
Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….
Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….
TU EŞTI, MAMĂ !
de Petru Demetru Popescu
LA MULŢI ANI TUTUROR DASCALILOR!
joi, 4 iunie 2009
Poezie pe pâine - 5 iunie Ziua Învăţătorului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
35 comentarii:
Îmi amintesc că am avut-o profesoară de română pe mama lui Mircea Badea. Şi m-am dus odată fără să fac un comentariu la română. Normal, am avut ghinionul să fiu pus chiar eu să citesc comentariul în clasă. Şi l-am recitat, l-am improvizat pe moment. Totul ar fi fost ok, discursul fusese bun, mi-a dat 10. Când să răsuflu, înainte să treacă nota în catalog, a vrut să vadă şi caietul. Surpriză, scandal, că mă minţi, că de ce, că tu eşzi bun la română şi nu ţi-ai făcut temele, mi-a tras un 1. La finalul trimestrului, după ce m-a tot scos pe la tablă, mi-a mai adăugat un 0 lângă 1 ăla. Amintiri...
@Lisandru Cristian ,
interesant sistem de notare, plăcut chiar. Acum înţeleg de ce îi merge gura lui Mircea Badea în ritm de catastrofă.
Era o femeie deosebită. Din toate punctele de vedere. Şi o profesoară excelentă. Mircea era mai mic, am învăţat la aceeaşi şcoală generală...
Au existat si invatatoare care dadeau note in functie de cadourile primite...eheee...cat s-a chinuit mama sa-mi explice ca nu trebuie sa duca si ea un bibelou ca sa iau nota mare.
LA MULTI ANI DE ZIUA INVATATORULUI!
@Lisandru Cristian,
sunt convinsă că lucrurile au stat aşa numai uitandu-mă la stilul tău de a scrie şi descrie care este captivant aşa cum era şi profesoara ta.
Diana Z.,
regret că ai avut o astfel de experienţă, pe mine m-a ferit Dumnezeu de astfel de situaţii. Îmbrăţişări!
La multi ani draga Geanina de Ziua Invatatorului! Mi-as fi dorit tare mult ca pe parcursul anilor de scoala sa te fi avut ca profesoara! Esti o persoana deosebita cu un suflet mare. Multumesc ca imi luminezi viata cu vorbele tale frumoase. Iti doresc o zi minunata ca si sufletul tau!
@DAVELLA si MARIO ,
mulţumesc, draga mea! Cu aşa o declaraţie ...
M-ai lăsat fără cuvinte...
Gânduri curate şi sincere trimit către tine spre depărtări albastre.
Eu i-am iubit si apreciat pe toti:pe d-na invatatoare,profesorii din generala,liceu si facultate...Mi-aduc aminte mai ales de frumoasele ore de istorie de la liceu pe care le faceam cu domnul Gheorghe Dumitrascu...Il aplaudam dupa fiecare ora pentru discursul pe care-l avea...Cred ca nu este mai mare mandrie pentru un profesor sa fie aplaudat dupa orele de curs...
prima mea invatatoare era atat de calda, ca atunci cand am nevoie sa alunec in mine insami, ii mai simt si astazi caldura mainii.
LA MULTI ANI pentru toti cei care stiu ca Lumea unui copil poate fi imbogatita cu un zambet cald!
La multi ani, Geanina, daca esti profesoara. si mie, ca tot acolo sunt. :)
Dintre cele patru învăţătoare, am despre fiecare amintiri ambigue. Trei au plecat, între timp, într-o lume mai bună. Oricum, dificilă perioadă, căci n-am agreat niciodată să-mi facă alţii programul!...
la multi iti doresc si eu de ziua invatatorului:)
La multi ani de ziua invatatorului...Geanina superba e poezia...m-ai facut sa plang zau, mai ales ca eu sunt la sfarsit de ciclu...intr-a opta si ma despart din no de d-na inv. de profesori de colegi...
Invatatoarea mea este o femeie puternica, stiam ce probleme avea in familie insa iubea copiii ca pe proprii ei fii. Era rabdatoare, ii placeau bluzele cu dungi verticale si ne-a invatat mereu sa ne ajutam intre noi. Iubea dreptatea si tin minte cum m-am cam suparat pe ea ca nu a reusit sa-mi recupereze un elastic (tineti minte jocul acela?) furat de o colega fiindca aceasta nu a vrut sa recunoasca. Pueril... imi amintesc si cat de nedreptatita m-am simtit cand am luat 5 (eu care eram obisnuita cu minim 8) la o lucrare din cauza definitiei liniei orizontului (:-D) pe care n-am scris-o ca la carte...
Si-mi amintesc cum a venit odata acasa si a baut o cafea cu bunica, iar eu eram terorizata ca a venit sa-i spuna cine stie ce grozavii despre mine... Si-mi mai amintesc de cate zeci de ori am vrut s-o vizitam dupa ce am terminat calasa a patra si nu am facut-o nici in ziua de azi... iesise la pensie si ne era jena sa n-o deranjam, dar sunt sigura ca s-ar fi bucurat enorm...
La multi ani impliniti Geanina!
Invatzatoarea mea se numea Ana. Era frumoasa si exigenta.
S-a intamplat , din nu shtiu ce motive pshilologice, cred, sa confund pa "T" cu "D"- amandoua consoane palatale, aveam sa-mi dau seama mai tarziu.
M-a scos la tabla , sa scriu" Ileana cata cartea". Eu scriam" "Ileana cauda cardea".
Cred ca s-a repetat exercitziul de mai multe ori. M-a batut cu nuiaua pe palma. Cred ca destul de rau. Acasa , mama mi-a descoperit palmele umflate. Nu shtiu daca parintzii au reactzionat in vreun fel. Nu-mi amintesc.
Nu i-am purtat pica. Dar n-am uitat.
Am devenit profesoara. N-am atins ,in toata cariera mea, niciun copil niciodata. N-am jignit. Recunosc, ca ironii am folosit destule. Am lasat si repetentzi.
Am mai avut si neintzelegeri.
Dar, daca ma gandesc, cele mai multe amintiri din viatza de profesoara, sunt luminoase.
Am sa scriu intr-o zi despre unele.
La multzi ani, Geanina!
ce fain:) io am facut scoala germana pana in a 5 a si am avut in fiecare an alta invatatoare/invatator. dar mi am adus aminte de Regina tante, educatoarea de la gradi, era tare faina.
.. si fiindca invatatori sunt toti cei care ne-au invatat ceva mai ales in scoala, am si eu un post in care enumar doar cativa din cei care mi-au marcat tineretea :-)
La multi ani invatatorilor si invatatoarelor.
Eu n-am avut invatatoare, ci invatator. Era foarte exigent, dar si un foarte bun povestitor. Te facea sa placa ceea ce preda. Si asta e lucru mare.
@irina ,
sunt sigură că domnul profesor vă iubea şi înţelegea mesajul după ce voi îl aplaudaţi, acest gest îi confirma că misiunea a fost îndeplinită.O zi senină!
@angela ,
am normă întreagă de informatician la liceul despre care am vorbit in postările mele şi de doi ani predau cursuri de informatică într-un mediu privat. La mulţi ani , dragă prietenă şi vacanţă placută!
@angela,
am uitat să-ţi spun, am văzut că eşti din Chişinău. Anul coordonat o elevă pentru un concurs republican organizat de ministerul Educaţiei de la voi, iar eleva a obţinut locul I. Îmbrăţişări!
@ivanuska ,
bine ai venit!Păi şi eu sunt cam la fel din acest punct de vedere, dacă am libertate de mişcare fac de mii de ori mai multe decât dacă ar sta cineva cu pistolul la tâmpla mea. Gânduri bune!
@ARIPI DE FLUTURE,
mulţumesc de urări . Pe aripioare de fluturaş trimit pupici.
@raza de soare,
grea despărţire, sunt ani deosebit de frumoşi cei pe care îi porţi cu mândrie, vin cei de liceu care mie mi-au plăcut teribil.
Dilimache ,
s-ar fi bucurat cu siguranţă. Toţi avem amintiri frumoase despre doamna învăţătoare, dar şi din cele despre care ne vorbeşti aici. Îmbrăţişări!
@incertitudini ,
la mulţi ani, dragă prietenă! Faci meseria pe care ţi-ai ales-o cu multă pasiune, iar asta nu este puţin lucru. Elevii îşi vor aminti mereu de profesoara de română care le-a povestit despre consoanele pentru care ea are o slăbiciune. O seară minunată, precum eşti!
@cris,
mă bucur fiindcă această postare ţi-a trezit amintiri plăcute. La bună recitire.
@Dilimache ,
am trecut pe la tine draga mea şi am citit postarea în care descrii extraodrdinar etapele de studiu prin care ai trecut până în prezent. Felicitări!
@Mugur ,
o prezenţă deosebită doamna ta , reiese din rândurile tale. O seară frumoasă1
@Geocer,
sunt de acord cu tine, contează foarte mult cine stă în faţa elevilor, cum reuşeste să le magnetizeze atenţia. Gânduri bune!
Eu aproape in fiecare an am avut o alta invatatoare, imi amintesc doar cea din clasa I, era sotia unui preot "Musca" se numea, de fapt se numeste ca nu a murit.tare draguta.
La multi ani pentru ziua invatatorului !
Anne ,
La mulţi ani!
Bine ai venit!
Frumoase amintiri cele din copilărie şi din anii de şcoală. La bună recitire.
Geanina, e minunat gestul tău! Am fost şi ei emoţionată de urările făcute pe blogul personal...Acum, citind cele scrise de tine, îmi amintesc cu drag de învăţătoarea mea, soţie de protopop...de fapt e greşit să spun că îmi amintesc când o port neru în suflet ac pe o icoană...Meseria o ştiu de la ea..vrând nevrând fac ce făcea ea marcându-mi viaţa pe totdeauna...aş avea multe de spus...poate într-un viitor eseu. Până atunci, un înlăcrimat MULŢUMESC, doamnă ÎNVĂŢĂTOARE!
:)) Doamna învăţătoare, aţi greşit!
Încă nu sunt deprinse degetele cu tastatura...greşeala mea e că nu am recitit ca să corectez...dar, sincer, m-am săturat de corectat lucrări şi teste şi iar teste...Aştept vacanţaaa!
Sper că nu va citi vreu elev pe aici :)
Mariana,
draga mea, toţi greşim. Este firesc să facem greşeli altfel nu am fi oameni. mulţumesc pentru gândurile tale curate şi pentru frumuseţea gândurilor când scrii despre doamna învăţătoare. O zi frumoasă precum sufletul tău, draga mea!
Trimiteți un comentariu