joi, 30 aprilie 2009

O MINUNE DE OM (II)

VELICU GABRIEL DANIEL (1990 - 2009)



8 februarie 2009, ora 03:45. Sună telefonul. Mă uit la ceas, în zadar reuşesc să desluşesc cât este ora. Răspund. Aud vocea lui Dan, prietenul lui Gabi, elevul care anul acesta a obţinut broz la Infomatrix.
- Doamna Codiţă, Gabi a făcut accident.
- Care Gabi, intreb eu?
- Gabi Velicu.
- Cum???????????
- Stai că sun la 112.
- Nu, l-au dus deja la spital.
- Te rog, vrei să mergem la spital?
- Bine, vin acum cu parinţii cu maşina să vă luăm.
Mi-am luat ceva pe mine, la urgenţe, papuci în picioare şi fără să mai stau pe gânduri am coborât aproape fără să respir cele 4 etaje. Ne-am îndreptat către spital, la camera de gardă unde mi s-a spus că au plecat medicii deja cu el la Bucureşti.
Şi acum îmi răsună în urechi fraza medicului de la gardă:
-Mergeţi acasă doamnă, este în comă...
Refuzam să mai ascult. Am pornit către Bucureşti. Acolo un domn în uniformă mă întâmpină politicos şi mă întreabă:
- Sunteţi de la Olteniţa?
-Da, răspund eu cu jumătate de gură, de teamă să nu fiu anunţată ceea ce nu doream.
- Domnule, cum este, unde este?
- Trebuie să îl aducă la reanimare, vă rog să aşteptaţi.
Au urmat secunde de chin, l-au adus...
Era şi mama lui care mi-a spus:
- Il pierd doamnăăăăăăăăăăăăăăăăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
În secunda urmatoare mi-am spus"O mamă nu se înşeală niciodată, însă Dumnezeu ştie cel mai bine."
Va urma...
Premii obţinute în ultimii 3 ani la concursurile naţionale şi internaţionale de informatică :
argint Infomatrix internaţional
premiul special Dual PC naţional
menţiune Cupa Siveco naţional
premiul III GrepIT naţional
aur Infomatrix internaţional
argint Infomatrix internaţional
bronz Infomatrix internaţional

miercuri, 29 aprilie 2009

O MINUNE DE OM

VELICU GABRIEL DANIEL
(1990 - 2009)





Îmi este greu să scriu la trecut despre cel mai talentat elev în materie de designe şi animaţie, de la Liceul Teoretic "Neagoe Basarab" Olteniţa. Am ezitat mult, probabil că refuz cu toată fiinţa mea să cred că el nu mai este alături de noi. În încăpăţânarea mea de a mă lupta cu realitatea care din păcate este aşa cum mi se înfăţişează, crudă, spunem noi câteodată nedreaptă, însă poate totul se rezumă la destin. Nu ştiu, nu mă simt în stare să dau o definiţie clară a acestei realităţi, ştiu însă că Velicu Gabriel Daniel a fost , este şi va fi copilul meu, pe care îl mai certam cateodată, însă niciodată cu răutate, niciodată din dorinţa de a-i frâna evoluţia profesională, ci doar din dorinţa supremă ca el să urce încă o treaptă pe scara profesiei.Îl pregăteam pentru ceea ce urma să facă în viitor. Cum era Gabriel? Am cunoscut puţini oameni buni în viaţă, îi pot număra pe degetele de la o mână, Gabriel era unul dintre aceştia, el nu ştia să se certe, iubea oamenii cu bune şi cu rele, un copil timid, cu o educaţie alesă, o minune de OM. Îmi amintesc când a venit pentru prima oară să-mi spună că îşi doreşte să lucreze cu mine pentru un concurs. Doamne, câte emoţii avea, cât de fericit era, de fapt aşa era dupa fiecare concurs naţional sau internaţional la care participa. Făcea totul cu o pasiune greu de înţeles , 3 ani , zi şi noapte nu a făcut altceva decât să studieze, să înveţe să facă personaje după care le dădea viaţă. A reuşit din primul an să obţină medalia de argint la Concursul Internaţional Infomatrix, anul următor a fost medaliat cu aur la acelaşi concurs şi urma plecarea către Mexic.
Va urma...

luni, 27 aprilie 2009

BRONZ ȘI ARGINT PENTRU ELEVII LICEULUI TEORETIC "NEAGOE BASARAB"OLTENIȚA



S-a incheiat și cea de-a VII-a ediție a Concursului International Infomatrix. Elevii liceului Neagoe Basarab Oltenita au obținut bronz(foto) la Categoria Digital Content și argint la categoria Fotografie. Felicit ambele echipaje și le doresc succes în continuare. A fost atmosferă de sărbătoare, elevii de la liceele din alte țări au venit îmbrăcați în costume naționale, a fost și un program artistic de excepție pregătit de copiii Liceului Internațional de Informatică din București, apoi momentul decernarii premiilor care a fost ca de fiecare dată emoționant. Un concurs unde prietenia este la loc de cinste, devine un cuvânt cu substanță și este tratat ca atare nu doar de fațadă. Mulțumesc tuturor celor implicați în organizare și participanților pentru munca depusă.

vineri, 24 aprilie 2009

INFOMATRIX 2009





























Astăzi a început cea de-a VII-a ediție a Concursului Internațional Infomatrix. Deschiderea a fost minunată, ca de fiecare dată, presă, televiziune și multă lume. Am trei echipe în concurs care reprezinta Liceul Teoretic "Neagoe Basarab" Oltenița. Sunt obosită, astăzi am lucrat cu eleva Narcisa Stănimir la realizarea standului, cu lacrimi în ochi, dar cu multă bucurie în suflet că pot face asta pentru Gabriel Velicu, minunatul elev alături de care am lucrat trei ani, dar care din păcate a decedat într-un accident de mașină, în luna februarie, cu trei zile înainte de a pleca la competiția din Mexic. Am fost astăzi alături de copiii mei cu tot sufletul, îi iubesc pentru talentul, pasiunea, seriozitatea de care dau dovadă de fiecare dată. În seara aceasta voi posta câteva fotografii din timpul amenajării standului, câteva cu domnul Varujan Pambuccian, preşedintelui Uniunii Armenilor şi al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei de la Camera Deputaţilor, care de fiecare dată este incântat să ne reîntâlnească și câteva cu prietenii pe care si i-au făcut copiii mei astăzi, la competiție. Mâine intră echipele mele la jurizare, iar mâine seară voi posta și filmulețe ca să vă introduc mai bine în atmosfera concursului. Fericită am fost să aflu câți prieteni mă așteptau, câți prieteni au întrebat de mine, eu nefiind prezentă în prima zi fiindcă am mai avut o competiție. Le mulțumesc organizatorilor care astăzi m-au primit cu zambetul pe buze și cu brațele deschise și care mi-au spus "Ne bucurăm să vă avem printre noi și anul acesta". Le mulțumesc pentru încrederea pe care o au în mine și pentru primirea de astăzi.
www.infomatrix.ro

miercuri, 22 aprilie 2009

Rezultatele sondajului "Alături de cine vă doriți să petreceți duminica Paștelui?"

alături de familie 83%
alături de prieteni 17%

Vă mulțumesc tuturor!

joi, 16 aprilie 2009

PAȘTE FERICIT!

Iubește, iartă, cum EL te-a învățat,
Crede și uită tot ce-ai îndurat.
EL ți-e lumina, căci EL te-a creat.
Să nu uităm, numai EL ne-a salvat,
HRISTOS A ÎNVIAT!


miercuri, 15 aprilie 2009

Copiii care au unul sau ambii părinți plecați la muncă, în străinătate resimt acut lipsa dragostei acestora?

58% dintre cei care au votat. resimt acut lipsa părinților plecați la muncă, în străinătate.
Mulțumesc celor care au votat, mulțumesc celor care vizitează geaninacodita.blogspot.com

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergam în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi
înșine
,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin
cenușa lor mai târziu
.

Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să să dărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp sa primim lecții și să le uităm
după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puțina tandrețe.
Când să facem și asta murim.

Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le
împărtășesc și vouă!!
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu contează CE ai în viață
Ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce
pot alții mai bine să facă
Ci cu ceea ce poți tu să faci
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă
oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva

Am învățat că oricum ai tăia
Orice lucru are doua fețe

Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi

Am învățat că poți continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poți

Am învățat că eroi sunt cei care fac ce trebuie,
când trebuie
Indiferent de consecințe

Am învățat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu știu s-o arate
Am învățat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să
fiu suparat
Dar nu am dreptul să fiu și rău

Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe
chiar și la distanță
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea
tu
Nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun îți este un
prieten
Oricum te va rani din când în când
Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.

Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii
iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine
însuți
Am învățat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea
influeța personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu
înseamnă că nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se
iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe
primul loc
Și nu faptele sale

Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai
departe în viață

Am învățat că viața iți poate fi schimbată în câteva
ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai
nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l
ajuta.

Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești

Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Iți sunt luati prea repede ...

Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni
oamenii și a-ți susține părerile.

Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit

Am învățat.

de Octavian Paler

Cei ce mă cunosc vor înțelege că nu am postat întâmplător această poezie, ei știu că eu nu fac nimic întâmplător, ei știu ce va urma după această postare. Toate la timpul lor...

marți, 7 aprilie 2009

Republică de tip prezidențial...

70% au votat pentru - republică de tip prezidențial
30% au votat pentru - republică de tip parlamentar

Mulțumesc celor care și-au exprimat deschis opțiunea, votând!

Te așteptăm acasă!



Sărăcia, lipsa locului de muncă sau unele probleme familiale au determinat plecări masive ale românilor în străinătate, cu speranța de a-și face un trai mai bun.Cei care suferă în urma acestor plecări sunt copiii, lăsați de obicei în grija bunicilor sau a unui tutore. Legătura cu parinții se realizează telefonic, prin internet sau fotografii.
Copiii care au unul sau ambii părinți plecați în străinătate resimt acut lipsa dragostei acestora. Este adevărat că, o parte din copiii celor plecați, duc o viață mai bună datorită banilor pe care îi trimit părinții, dar banii nu pot ține locul afecțiunii.
Deoarece ei nu mai au de cine să fie îndrumați și supravegheați îndeaproape, se refulează în activități negative, își găsesc anturaje negative, chiulesc de la ore sau abandonează școala.
Astăzi, am sa vă fac cunoștință cu doi elevi ai Liceului Teoretic ,,Neagoe Basarab,, din Oltenița, a căror mamă este plecată la muncă în străinătate, mai exact în Germania, Ene Florin Valentin și Ene Marilena Irina, doi copii frumoși, cuminți și inteligenți. Marilena se pregătește intens pentru Olimpiada Națională de Logică, care se va desfășura la Craiova. Promit, ca după revenirea de la Craiova să stau de vorbă mai mult cu Marilena, să aflăm despre rezultatul ei, sunt sigură că va reuși să obțină un loc bun în clasament. Iar de la Valentin un mesaj pentru mama lui, doamna Marcela Ene,, Te iubim, ne este tare dor de tine și așteptăm să vii cât mai repede acasă!,,

vineri, 3 aprilie 2009

Fabula parvenitului

Un individ(sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)

Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.

Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)

Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)

Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă)

MORALĂ DUBLĂ

Ca să fiţi la înălţime,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
NU VĂ NEGLIJAŢI DANTURA!

Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!

de Nicolae Bunduri

Sunt sigură că i-ați întâlnit, orgolioşi, vicioşi, cu înclinaţie spre parvenitism, în stare să calce pe cadavre pentru a ajunge la ţelul propus. Oameni pentru care cuvântul dat nu are nici un fel de importanţă şi care-şi fac din disimulare un „modus vivendi”. Sunt prea multi pe metru pătrat, atunci când se simt încolțiți nu mai țin cont de nimic, se fac frate cu dracul, devin prieteni cu cei pe care până mai ieri îi urau de moarte, vor cu disperare funcții, tot clanul, de la cel mai mic pană la cel mai mare, director, vreau să fiu director, inspector, vreau sa fiu inspector, alt membru al clanului, pai și eu ce am , daca sunt femeie trebuie să stau la cratiță? Vreau și eu , mai găsiți ceva și pentru mine, nu contează unde, cum și pe cine trebuie sa dați afară, eu contez, eu sunt cea mai și cea mai, dacă e nevoie plec și în delegație cu cine trebuie, ei și ce dacă rămânem în pană? Cu atât mai bine. Pană lungă, bogăția directorului. Și uite așa rămân unii în pană, cu dinții încleștați pe câte un ciolan și nu mai contează nimeni și nimic atâta timp cât ei sunt satisfăcuți.

joi, 2 aprilie 2009

Gripa m-a întors pe toate părțile

De o săptămână gripa m-a chinuit în fel și chip, însă în ultimele două zile și-a făcut rău de cap, mi-a distrus gâtul, temperatura nu a vrut să scadă decât atunci când a considerat ea, ieri am zăcut în neștire, astăzi tușesc și încerc din răsputeri să scap de dureri, tuse și tot ce înseamnă gripa asta păcătoasă. Mâine sper că voi reveni printre prieteni, printre cei care mă iubesc și pe care îi ador.

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă