vineri, 5 iunie 2009

Poezie pe pâine - Repetabila Povară– Adrian Păunescu


Dacă e vineri, e poezie pe pâine...

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

24 comentarii:

Diana spunea...

Minunata poezia, Geanina! Multumesc ca ma rasfeti cu asa frumuseti!
Cred ca preiau si eu de la tine obiceiul cu vinerea poeziei , o idee minunata!
Pupici dulci!

Lisandru Cristian spunea...

Ce să spun că îmi dau lacrimile de fiecare dată când citesc sau când ascult această poezie recitată de Păunescu? Că îmi vine să fac statuie mamelor şi taţilor? Că aceasta este una dintre cele mai frumoase poezii ale noastre? Că trăiesc această poezie la superlativ? Nu spun... Dar aşa este...

Geanina Codita spunea...

@Diana,
m-ar bucura acest lucru, trebuie să facem ceva să-i determinăm pe tineri să citească, să îndrăgescă poezia. Predau către tine cu mare drag "dacă e vineri, e poezie pe pâine" Îmbrăţişări!

Geanina Codita spunea...

@Lisandru Cristian,
poezia aceasta este balsam pentru sufletul meu. Sunt încântată să aflu că îţi place, dar să vezi ce surpriză vă rezerv pentru vinerea următoare. Pâna atunci gânduri bune trimit către tine!

incertitudini spunea...

Nu shtiam ca vinerea este serata la tine. Imi place mult poezia. De cate ori o recitesc , plang.
Cred ca ar trebui ca fiecare copil sa o aiba in suflet!
O seara frumoasa!

Geanina Codita spunea...

@incertitudini ,
am stabilit ca acestă zi de vineri să ne hrănim spiritual cu poezie. Bine ai venit la "daca e vineri , e poezie pe pâine". Îmbrăţişări.

elena marin-alexe spunea...

Mare Poetul. Cat despre "repetabila povara" aproape ca nu mai am grai, caci ma emotioneaza pana la lacrimi.Sunt mare admiratoare a operei poetului si ma inhib atat de tare ca nu-mi gasesc vorbele potrivite....Sincere multumiri! si ma bucur ca Cenaclul a reanceput!
Geanina draga, mi-ai facut asa o surpriza....Te pup.

Geanina Codita spunea...

@elena marin-alexe ,
incredibil!!! Amândouă trimiteam comentariu în acelaşi timp una către cealaltă. Fericită sunt fiindcă Dumnezeu mi-a dat şansa să întâlnesc oameni precum cititorii mei. Îmbrâţişări calde, chiar fierbinţi către o minunată prietenă.

irina spunea...

Foarte frumoase versuri ai ales ,Geanina...Si pentru ca Cenaclul s-a deschis vin si eu cu o poezie de acelasi autor

Dupa ce


Si dupa ce ca totul se reduce
La un destin cu-un singur punct final
Si dupa ce ca porti mereu o cruce
Si dupa ce ca balu-i carnaval,



Inchipuie-ti ca nici aceasta nu e
Decat o sarbatoare cu revers,
Si ca poti fi gasit langa-o statuie
Cersind cu mana-tinsa-n univers.

O seara frumoasa

Geanina Codita spunea...

@irina,
draga mea, am lacrimi în ochi de fericire pentru aceste versuri, pentru acest colos al poeziei româneşti şi nu în ultimul rând pentru voi, cititorii mei fideli. Îmbrâţişări!

Lisandru Cristian spunea...

Geanina, de-abia aştept... Vinerea poeziei - bună idee!

Daiana Prundurel spunea...

Geanina...ce uimire sa descopr ce poezie ai postat astazi...chiar dimineata am trimis-o si eu unei prietene.Ma tulbura pana la lacrimi. Iar impreuna cu "Ruga pentru parinti" a lui Stefan Hrusca, e ceva coplesitor...http://www.youtube.com/watch?v=BRk-gjAE_ks&feature=related

Geanina Codita spunea...

@Lisandru Cristian ,
îmi doresc să se întâmple acest lucru în fiecare zi de vineri. Mi-a plăcut poezia dintotdeauna, inclusiv cea scrisă de tine care te face să o adori de la primul vers. Mulţumesc pentru susţinere.

Geanina Codita spunea...

@Daiana Prundurel,
şi eu am lacrimi în ochi de fiecare dată la recitirea acestei poezii. Mă bucur fiindcă am fost pe aceeaşi lungime de undă şi că la ceas târziu în noapte m-ai vizitat. La bună recitire.

HYDRO spunea...

Gracias por visitar mi blog, es una lastima que no entienda el rumanés, seguro que es idilico lo que escribes.Saludos.

Cosas ricas de comer spunea...

HELLO!!! AT FIRST TIME I GIVE YOU THANKS FOR VISIT MY BLOG, I DON´T SPEAK RUMANIAN LANGUAGE AND MY ENGLISH ISN´T VERY WELL. BUT I GIVE YOU BEST REGARDS FROM SPAIN , FROM COSAS RICAS DE COMER. THANK YOU FOR WRITE IN MY BLOG , AND VISITE US.
KISSES CRISTINA.

Dumitru Negoita spunea...

Sosit de la o casa de vacanta cu: iarba,trandafiri si...fructe de cirsi, iata-ma!"savurand"... exceptionala poezie,a exceptionalului poet si patriot.

Lisandru Cristian spunea...

Mulţumesc, Geanina, pun şi eu nişte gânduri pe hârtie, departe de adevăratele poezii... Cred că ai avut o idee bună şi nu văd ce te-ar putea împiedica să o permanentizezi... Eu votez "pentru"!!!

Marisa spunea...

Vă mulţumim pentru vizită şi vă doresc la mulţi ani. Salutări


Thanks for your visit and wish you a happy birthday. Greetings

Gracias por tu visita y te deseo un feliz cumpleaños.Saludos desde España.

Marisa

Geanina Codita spunea...

@Dumitru Negoita ,
bine aţi revenit! Mă bucură prezenţa de fiecare dată, maestre.Cât despre marele poet, e adorabilă poezia Sa.

Geanina Codita spunea...

Lisandru Cristian,
mulţumesc de susţinere şi aşteptăm cât mai multe versuri de la tine şi proză de calitatea celei pe care o oferi spre citire ochilor noştri.

Geanina Codita spunea...

Marisa ,
Gracias por visita. Saludos Spania!

angela spunea...

Geanina,
aceasta poezie ar putea fi plasata la sfarsitul, sau la inceputul, sau in loc de cararile mele imbatranite.

dor...

Geanina Codita spunea...

@angela,
o plasăm unde îţi este mai bine, draga mea, în jurul sufletului ca pansament la toate cele. O zi minunată!

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă