TU EŞTI...

Tu eşti prezent şi viitor,
Tu eşti speranţă şi iubire,
Tu eşti tot ce înseamnă dor,
Tu eşti destin şi împlinire.

Tu eşti corabie pe mare,
Tu eşti catargul ce mă-ndrumă,
Tu eşti colacul de salvare,
Tu eşti un val cu multă spumă.

Tu eşti nisipul ce mă arde,
Tu eşti stânca ce mă păzeşte,
Tu eşti culoarea din smaralde,
Tu eşti scoica ce mă-nveleşte.

Tu eşti apus şi răsărit,
Tu eşti capăt de ţărm stingher,
Tu eşti tot ce mi-am dorit,
Tu eşti felia mea de cer.

Tu eşti şi marea din ocean,
Tu eşti iubirea mea sărată,
Tu eşti ce am şi ce nu am,
Tu eşti şi soarta nefardată.

Tu eşti furtună dar şi soare,
Tu eşti tot ceea ce sunt,
Tu eşti în viaţa mea culoare,
Tu eşti tot ce-i bun şi sfânt.

Tu eşti ozon şi mângâiere,

Tu eşti atingeri şi sărut,
Tu eşti tot ceea ce nu piere,
Tu eşti poftă, fior tăcut.

Tu eşti ploaie, dar şi furtună,
Tu eşti soarele după ceaţă,
Tu eşti iubirea mea nebună,
Tu eşti dorinţa mea viaţă.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

PRINŢESA DE LA CASTEL...

UPDATE ora 17:27 Acesta este contul Oriandei.

RO46RZBR0000060011757129 - in RON
( deschis la Raiffeisen Bank.)

UPDATE ora 11:16 Sibilla are de asemenea nevoie de ajutor. Am preluat ambele cazuri de pe blogul prietenului nostru Flavius Obeadă, căruia îi mulţumesc, de fapt mulţumesc tuturor care s-au implicat şi au postat, iar dacă rugămintea mea nu este prea mare, îi rog pe cititorii mei, dacă doresc să preia pe blog cele două cazuri pentru a le ajuta pe cele două prietene din blogosferă. Povestea Sibillei, o femeie puternică, cu personalitate, o puteţi afla aici.

UPDATE ora 01:03 Orianda are mare nevoie de ajutor, iar noi nu putem rămâne indiferenţi la durerea ei.
Putem s-o ajutăm pentru ca durerea ei să ia sfârşit. Vă rog să intraţi aici , citiţi şi fiecare va şti , va simţi că situaţia este complicată, iar noi putem să-i intindem mâna de ajutor de care are nevoie şi asta cât mai urgent.

Înainte de a pleca la castel am primit o oglindă magică în dar. Am privit în ea şi am încercat să mă comport aşa cum îmi cerea rangul proaspăt obţinut pentru o perioada, cât voi locui la castel. Ştiam că fericirea de a fi prinţesă era de scurtă durată, imaginea din oglindă s-a schimbat şi va trebui să mă ridic iar la aşteptările ei. Totul îmi spune însă ,că trebuie să revin la ceea ce am fost înainte de a primi oglinda în dar, că trebuie să am puterea de a privi iar în oglinda unică şi personală, singura oglindă ce mă caracterizează şi îmi pune în valoare personalitatea. Trebuie să recunosc însă, că o dată pe an, îmi doresc să fiu prinţesa de la castel, să aud reverberaţia paşilor pe culoarele lungi şi strălucitoare, să fiu răsfăţată de prinţii castelului, să alerg pe domeniile întinse şi zugrăvite în verde, mult verde, să ascult ecourile muzicii de cameră ce şi-a tapetat notele ,timp de secole, pe toţi pereţii plini de poveşti de dragoste ale prinţeselor ce-mi povesteau seară de seară, cum se întâlneau cu prinţii lor iubiţi în camerele cele mai ascunse şi pline de mister ale castelului.
Am locuit la castel, am fost prinţesa din oglindă, am cântat la pianul pe ale cărui clape erau aşezate poveşti de dragoste impresionante , fulminante, crude, brutale, iubiri carnale dintre prinţi şi prinţese, pe care aceleaşi clape ale pianului mi le destăinuia la fiecare atingere.


Bine v-am regăsit, dragii mei cititori!
Revin cu paşi grăbiţi către scrierile voastre...

Te caut în singurătate...

Eşti departe,iubito, mult prea departe,
Te caut de veacuri, în singurătate,
Nu am somn nici ziua, nu am somn nici noaptea,
Sperând să găsesc mângâierea, şoapta.

Dimineaţa stau şi privesc răsăritul,
Iar spre seară, singur şi trist, absorb asfinţitul
Şi mă-ntreb mereu resemnat,
Ce caut de ani, în valul înspumat?

Sunt mereu pe ţărm, privesc către mare,
Caut cu privirea, ceva ce nu doare,
Te caut pe tine şi nu-mi pierd speranţa
De a te găsi noaptea, dimineaţa.

Revin adesea la ţărm întristat,
Mă uit la cer, poate resemnat
Şi îmi spun că poate într-o zi voi fi,
Cel mai fericit bărbat din câţi or trăi.

Sper, deşi speranţa pentru mine-i gri,
Nu e verde sigur şi nicicând n-oi şti,
Dacă”eu şi tu” ne vom întâlni,
La ţărm dimineaţa pentru a ne iubi.

Îmi doresc din suflet să te întâlnesc,
Pentru ca apusul să nu-l mai găsesc,
Trist şi singur în nelinişti ce mă ameţesc,
Căutând iubirea în ritm nebunesc.

Dacă aş dormi, poate aş visa,
Cum va fi de azi toată viaţa mea,
Dacă tu ai să apari dintr-un răsărit,
Pentru a deveni un vis împlinit.

Am să-ncerc iubito, să ţin ochii-nchişi,
Întins pe un ţărm sau mergând târâş,
Prin clepsidra întinsă, pe-o plajă generoasă,
Ce te desenează nespus de frumoasă.

Ochii ţi-i pictează cu spuma din mare,
Buzele din valuri mari şi-nşelătoare,
Trupul de sirenă mintea-mi invadează,
Prospeţime, inocenţă, frumuseţe, viaţă.

Acest vis de-o secundă sper să se-mplinească,
Mire eu voi fi, iar tu, a mea mireasă,
Corali, meduze, scoici , castele de nisip,
Ne vor fi martori, iar eu voi fi cel mai fericit.



Sursa foto - http://images.google.ro/images