Privesc prin fereastra aburindă a geamului de la mansardă. Plouă. Aud ţipete. Sunt tineri, nu au mai mult de 35 de ani. Reproşuri, cuvinte jignitoare care pun strat gros de ură peste anii lăsaţi în urmă. După un deceniu de convieţuire tot ce a fost, este şi va fi devine urât, revoltător...
Mă trezesc întrebându-mi gândurile de ce se întâmplă aproape mereu astfel.
Îmi vin în minte cuvintele Maestrului Octavian Paler ...
"Nu în puţine cazuri femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât."
Gândurile îmi sunt întrerupte brusc de sunetul înfiorător al perechilor de palme primite de obrajii înroşiţi , de data aceasta de durere...Plouă surd şi trist la mansarda mea,
Aburi grei, fierbinţi şiroiesc pe ea,
Ţipete, reproşuri şi jigniri rostesc,
Doi tineri cu ură astăzi îşi vorbesc.
Nu se mai adoră, nu se mai iubesc,
Sufletul lor strigă groaznic de firesc,
Ura şi minciuna şi-au făcut azi loc,
În suflet şi gând mistuit de foc.
După ani şi clipe pline de frumos,
Tot ce-a fost şi este s-a întors pe dos,
Palme după palme obraji înroşind,
Obraji ce durerea o poartă plângând.
SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com
56 comentarii:
Iubire, mă abţin de la comentarii pe această temă, mai ales că amândoi am trecut prin divorţuri... Avea dreptate Paler...
E trist,adevarat,daca nu mai exista iubire nu inteleg de ce mai stau impreuna?viata e scurta...e pacat s-o traiesti linga cineva cu care la un moment dat nu mai poti comunica.
...............()""""()
...............(..*o*.)
.........__./(...(,,))l--._
......."=(o)=====(o)= "
HOLAAAAAA QUE TENGAS UN FELIZZZ AÑOOOOOOOOOOOO Y UNA EXELENTE SEMANAAA ABRAZOS DE TU AMIGO CHRISTIANNNNN
Ops...Trist oricum!
Noroc cu prezentul, care cicatrizeaza trecutul.
O noapte blanda-ti doresc si o dimineata minunata, ca tine!
Cristian,
iubire lasă abţinerile, aici este o poveste de viaţă ce va fi mereu de actualitate.
Tare aş vrea să fac o statistică a tuturor celor ce îşi pun poalele-n cap odată cu încheierea unei relaţii.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea , minune de om!
tasha,
scurtă, foarte scurtă, iar dacă trebuie să o mai dăruieşti cuiva care nu face parte din "film" atunci chiar este trist.
Pupici geaninoşi peste normă!
Mundo Animal.,
muchas gracias por los deseos.
Para ser un año bueno o muy bueno, que quieres para ti.
Días llenos de hermosa!
Diana Z.,
urările tale au ajuns la sufletul meu.
Noaptea chiar a fost blândă, am dormit "dusă", încerc să mă refac după săptămâni dificile, extrem de dificile în ceea ce priveşte sănătatea.
Pupici geaninoşi.
Intr-adevar Geanina, cat de sfasietor e sa vezi cum suflete indragostite odata , inlocuiesc declaratiile de dragoste cu jigniri, sau chiar cu palme....pentru un suflet sensibil acesta e un fapt devastator...
Eu iti doresc sa nu cunosti niciodata gustul unor astfel de clipe...
Dumnezeu sa te binecuvanteze draga mea...Te imbratisez cu drag, cu mult drag...:)
mmary,
am simţit îmbrăţişarea, draga mea dragă.
O poveste de viaţă la care am asistat într-o noapte de vară în timp ce întindeam rufele.
Sunt miliarde...
Te îmbrăţişez peste normă!
Multe iubiri sunt iluzorii precum un fum ratacit.
Focul trebuie intretinut pentru a nu se stinge. E si aceasta o arta.
Doar ca oamenii dau mult prea des vina pe soarta, asteptand rezolvarea tuturor problemelor de sus. Iar persoana altadat' iubita, devine cel mai aprig dusman, neputandu-se ridica la nivelul pretentiilor celui ce loveste.
Evident, despartirea e inevitabila in astfel de cazuri. Asta daca a mai ramas pe undeva ratacita vreo farama de demnitate.
ce sa zic, inca nu ma ajuta experienta sa comentez
E cel mai important să și să te desparți la timp și să nu îți distrugi sufletul și mintea.
Te îmbățișez cu drag!
acuarele ,
exact asta se întâmplă, oricine este de vină numai subiectul nu.
Despre întreţinerea focului , numai de bine. Vorba lui Lisandru, nu mă culc pe-o ureche...
Zi plină de iubire!
TreXeL ,
să nici nu te ajute vreodată.
Zi magică alături de cei ce te iubesc!
draga mea geanina..sincer postarea t-a m-a infiorat pentru ca este foarte reala.fizic mi s-a zburlit pielea chestie care nu mi se intampla prea des.Dar adevarul este ca mi se pare degradant sa nu recunosti cand numai este dragoste...sa se taraie unul pe altul stergand pe jos si umilindu-se.adica dincolo de falsa morala asta care ne este indusa de ce sa stai cand totul e mort?si mai grav...de ce sa fortezi nota si sa pastrezi doar mizeriile?cu siguranta in fiecare relatia a fost si partea frumoasa.e bine in viata sa o impachetam doar pe aceea si sa o luam cu noi.asa cum n-am sa pot intelege justificari de compromis impreuna din motive utopice.daca dragoste si respect si sustinere nu este..nimic nu este.iar poezia...nu stiu cum poti scoate versuri asa usor..hi-hi..te imbratisez cu toata dragostea ai un suflet minunat...absolut...
Ioana(DarkDrama),
frumos sintetizat. Mintea şi sufletul au nevoie de iubire şi respect altfel se alterează.
Pupici geaninoşi.
dureros si trist
nakudo,
am citi comentariul tău de cinci ori.Povestea este cât se poate de reală, iar tu ai pus punctul pe "i" când ai folosit verbul"a târâi". Când o să citească Lisandru o să râdă cu lacrimi, dintr-un motiv lesne de înţeles dacă ai avea mai multe detalii.
Aseară Lisandru făcea 13-14 după ce a citit postarea, el se obişnuise să scrie Geanina numai despre iubire, dar în arhiva minţii aştepta postarea asta de aproape un an, mai exact de când am asistat la ceea ce am povestit.
Mi-a plăcut la fel de mult cum ai spus"cu siguranta in fiecare relatia a fost si partea frumoasa.e bine in viata sa o impachetam doar pe aceea si sa o luam cu noi."
Da, aşa trebuie procedat altfel se alterează totul cu viteza luminii.
Cât despre versuri, sufletul dictează şi mâna aşterne pe coala vieţii.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, dar nu înainte de a-ţi mulţumi pentru comentariu.
Zile pline de iubire, draga mea dragă!
April ,
dureros, trist şi real.
De-ale vieţii...vor urma şi alte poveşti de viaţă...
Zi magică, draga mea dragă!
Tare trist!
Nimic nu-i vesnic... nici macar iubirea! Insa, daca atunci cand dispare nu ramane in urma respect si prietenie, ma tot intreb "oare a fost iubire?" Cine stie?
greenmood,
bună întrebare...
A fost sau nu iubire???
Despre respect mai poate fi vorba?
Cât despre prietenie am mari semne de întrebare în astfel de situaţii.
Zi plină de frumos!
real si uman. suflete impiedicansu-se de propriile neputinte.
din pacate, frecvent...
eu felicit oamenii la divort, au realizat un act constient, impus de stima de sine.
la nunta, de obicei nu sunt atat de constienti :) cel putin la prima :)
zile minuntate, plimba-te prin zapada :)
Dureros... O dragoste transformata in ura e una din cele mai dureroase trairi omenesti !
Impresionant articol, Geanina !
Profit de ocazie ca sa-ti multumesc pentru urarile de Sarbatori, pe care nu am avut posibilitatea sa ti le intorc la momentul potrivit. O fac acum, cu o mica intarziere ! La multi ani din suflet !
Scumpa mea, asterne uitarea peste trecutele carari si nu lasa amintiri ce dor inca, sa-ti tulbure clipa prezentului...
Doar bucurie iti doresc!
Geanina , nu stiu ce amintiri uratele ti-au starnit vecinii ,cert este ca inca le ai si nu le-ai uitat...si cum spun toti,e trist!
De ce nu s-ar desparti?Pentru ca obisnuinta e mai a dracului ca dragostea...si pentru ca singuratatea ofera nesiguranta.
Mare dreptate avea Dl.Paler!
ajnanina,
mult prea frecvent din păcate.
Respectul faţă de sine impune luarea celei mai bune decizii.
Pupici geaninoşi peste normă.
Leo,
mulţumesc petru urări şi îţi doresc multă dragoste fără atingeri de ură.
Te îmbrăţişez peste normă!
elena marin-alexe,
bucuria este în sufletul nostru, nu este vorba în postare decât de o situaţie pe care o întâlnim frecvent în viaţa de zi cu zi. Personajele postării mele sunt aşa cum am mai spus doi tineri care în urmă cu un an îşi derulau povestea sub balconul unde eu întindeam rufe în miez de noapte.
Zi plină de frumos, draga mea!
Geanina, in primul rand te anunt ca te-am nominalizat la o leapsa si daca iti face placere poti sa treci pe la mine sa vezi ce reprezinta.
Apropo de ce scri tu azi, hmmmm, am citit si comentariile si cineva spunea ca se abtine pentru ca nu are experienta. Adevarat partial, nici eu nu am fost casatorit dar pot concluziona in urma relatiilor si despartirilor ca trebuie sa sti cand sa spui "gata, totul sa terminat si ne despartim acum prieteni".
Ana-Maria,
trebuie lucrat la obişnuinţă şi alungate gândurile despre singurătate, suntem singuri numai dacă noi dorim asta.
Te îmbrăţişez peste normă.
Adrian Barbat,
coincidenţă sau nu la tine pe blog eram şi citeam despre leaspşa despre care scrii.
Mulţumesc pentru că te-ai gândit la mine şi la Cristian atunci când ai spus iubire.
O preiau cu mare , mare drag.
Cât despre postare, totul este să spui "gata" sau să pui punct atunci când se termină propoziţia şi nu puncte de suspensie.
Zile pline de iubire alături de cei dragi!
L-am cunoscut într-o zi cu douăsprezece ani şi era enervant de arogant :). Mi-a devenit cel mai bun prieten curând după aceea. Nu exista zi să nu ne povestim, să nu ne bem cafeaua împreună...
Mi-a devenit străin într-o zi oarecare...nici măcar nu ştiu de era vară sau iarnă între noi. Ştiu doar că eu nu mai eram nimic din ce am fost oricât m-aş fi străduit. Am încercat să ies la timp, pentru că deşi mi-am pierdut iubitul am vrut să-mi păstrez prietenul. Prostii! Îţi trebuie multă responsabilitate, curaj şi iubire să faci asta... Nu m-a lăsat să plec la timp şi nici eu nu am avut puterea să mă las plecată la timp...
Azi îmi dau seama, că indiferent cum am plecat şi chiar dacă eu sunt singura vinovată în ochii multora, mă bucur că am plecat dintr-o relaţie care nu făcea altceva decât să ţină prizonieri doi oameni care nu mai aveau absolut nimic în comun...nici măcar iubirea.
Mansardele acestea...uneori aduc către noi ecouri pe care nici ă am vrea să le mai auzim vreodată.
Şi ştii Geanina?
Aş face oricând la fel când aş simţi că oamenii din noi sunt prizonieri ai unor sentimente moarte!
În timp, ecourile apar tot mai rar, tot mai rar, iar asta pentru că poate doar aşa a putut să apară în viţa noastră iubirea adevărată, matură şi strălucitoare... :)! Priveşte-l pe Lisandru şi totul va fi mult mai clar!
Te îmbrăţişez draga mea!
Ne place s-o numim "iubire", dar de fapt adevaratele iubiri sunt putine...
Iubirea rezista tuturor oprelistilor, daca e autentica.
Iubirea e total independenta de pretentiile ego-ului.
Geanina, ce inimă mare ai! Ce plină de empatie! Am simţit mereu că eşti un om de calitate!
Dincolo de proză şi de vers, e o realitate crudă...Oamenii nu ştiu ce e Iubirea, nu ştiu să iubească, sau poate nu vor...şi cel mai mare păcat e distrugerea unei iubiri...
Fie ca iubirile noastre, ale voastre să înflorească mereu şi mereu!
Te îmbrăţişez cu mare dor, draga mea Geanina!
Da, frumos dar trist. Maestrul O.Paler are dreptate, desigur. Dar şi suferinţa îşi are rostul ei... unul adesea greşit interpretat.
Numai bine.
Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia,
am citit povestea la de n ori, nu mai ştiu cu exactitate de câte ori am citit şi recitit.
Debordează de sinceritate şi este o poveste de viaţă, povestea ta pe care noi cititorii o respectăm şi te respectăm pentru felul în care ai lăsat acel ecou în urmă.
Mulţumesc pentru acest comentariu şi acum mă uit către Lisandru, îi spun că ne-ai lăsat povestea ta, îţi mulţumim amândoi pentru gânduri şi mă uit în continuare către EL, omul minune din viaţa mea care alături de fiica mea îmi fac zilele sublime.
Ce-mi pot dori mai mult???Nimic, absolut nimic. Îi iubesc pe amândoi nespus şi spun iar cât de generoasă a fost viaţa fiindcă mi-a dat astfel de daruri.
Zile pline de iubire, draga mea dragă!
acuarele ,
da, iubirea rezistă dacă este autentică, nimic şi mineni nu ne-o poate lua.
Să fii iubită, draga mea dragă!
Nemtii zic ca dragostea dureaza in medie cam 3 ani. Si-atunci cum de vedem cupluri care au 20-30 de ani de casnicie, daca nu chiar si mai mult?
E sfasietor. Eu vreau sa cred in povesti de dragoste, dar realitatea este cruda, si chiar daca suntem facuti din carne, trebuie sa traim ca si cum am fi facuti din fier.
Mi-am amintit de romanul Samarkand, al lui Amin Maalouf, de unde redau urmatorul citat:
''Stiam ca am sa plang asta-seara, dar nu cu aceste lacrimi amare; stiam ca aveam sa ne despartim pentru multa vreme,poate pentru totdeauna, dar nu cu aceste cuvinte, nu cu aceste priviri. Nu vreau sa iau cu mine, din cea mai frumoasa dragoste pe care am trait-o, amintirea acestor ochi de strain..''
Mariana ,
aşa să fie precum spui, draga mea dragă, iubirile să înflorească.
Mulţumesc iar cu sufletul pentru că vezi omul simplu din mine, omul care pune mare preţ pe iubire, care ia atitudine de fiecare dată atunci când semenii sunt nedreptăţiţi numai pentru că nu s-au născut miliardari sau nu au funcţii pe placul unora.
Scriu, iubesc şi îmi place să-i văd pe cei din jurul meu fericiţi asta este tot ceea ce contează.
Iubire şi linişte alături de cei ce te iubesc, draga mea dragă!
Andrei S. ,
mulţumesc mult de trecere şi încerc să interpretez mesajul tău care este detul de penetrant.
Da, să ştii că ai dreptate, suferinţa îşi are rostul său, dacă nu am suferi uneori am uita să preţuim binele.
Zile magice!
Subiect inepuizabil; cat va fi lumea.
Geocer,
cei doi se respectă şi se iubesc ca în prima secundă, se mai spune că sunt făcuţi unul pentru celălalt şi doar moartea îi va despărţi.
Sunt cupluri în care unul din cei doi "trage" pentru amândoi şi aşa cum spunea Ana-Maria în comentariul ei, intervine obişnuinţa.
Mai sunt şi ideile preconcepute şi multe altele...
Seară bună, metafora nopţii!
Iulia,
"chiar daca suntem facuti din carne, trebuie sa traim ca si cum am fi facuti din fier."
Mi-a plăcut tare mult cum ai scris, iar citatul este cuvântul potrivit la momentul potrivit.
Mulţumesc pentru vizită , draga mea dragă!
INCERTITUDINI ,
inepuizabil şi mereu de actualitate...
Poveşti de viaţă peste care putem trece mai uşor sau deloc.
Zile pline de iubire, draga mea dragă!
Cei mai multi dintre noi stapanim o teorie de invidiat...In practica insa, putini se descurca. Viata intotdeauna face din noi personajul pentru care suntem facuti...
Ei, ranile suferite din iubire fac din aceasta o ura destul de frumoasa...
O seara linistita in aburii iubirii!
oooooo... o postare trista pe blog...dar trebuie sa fie tras semnalul de alarma... e dureros sa vezi asa ceva in jurul tau dar sa mai si traiesti astfel de clipe
Erys,
probabil teama de necunoscut îi determină pe oameni să ia destul de greu decizii.
Mă raportez strict la persoana mea şi spun cu toată responsabilitatea că sunt o persoană extrem de hotărâtă şi nu am nevoie de sute de ani pentru a decide ceea ce este bine şi ceea ce nu este bine pentru mine şi cei pe care îi iubesc.
La mine teoria este inutilă şi reprezintă timp pierdut fiindcă rezultatul va fi cel care trebuie să fie în final.
Seară frumoasă alături de cei dragi!
Passion4God,
o postare care reprezintă o poveste de viaţă pe care unii au trăit-o, alţii au auzit-o şi este o situaţie delicată peste care nu toată lumea reuşeşte să treacă şi să ia deciziile cele mai potrivite.
Gânduri din cele mai bune!
foarte frumos spus,avea dreptate si Octavian Paler, frumoase si versurile
Cristina Airinei,
bine ai venit!
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu.
Seară magică alături de cei dragi!
Palmele, cele care înainte au mângâiat atunci când au iubit, transformate în arme atunci când iubirea dispare...
Păcat...vorba lui Paler.
starsgates,
interesantă asocierea palmelor cu armele.
Seară faină!
intr-un anumit punct iubirea moare...trebuie doua firi puternice ca ea sa renasca din cenusa...
raza de soare ,
regretabil că se întâmplă asta.
Eu încă nu am întâlnit cele două persoane puternice...
Te îmbrăţişez peste normă.
Trimiteți un comentariu