Pierdem şi apoi regretăm,
Că n-am făcut suficient,
Iubirea pură s-o păstrăm,
În gânduri şi-n în suflet permanent.
Orgoliul viaţa complică,
Simţim repetat că nu-i bun,
Secunde şi zile el strică,
Transformă un suflet în scrum.
Gândim deseori pătimaş
Şi nu ţinem cont de nimic,
Cuvântul devine părtaş,
La scenă deschisă, fatidic.
Potop de cuvinte trimitem,
În ploi şi furtuni către suflet,
Fulger şi trăznet emitem
Cu vorba prin oricare sunet.
Dezastre lăsăm şi-ntuneric,
În viaţă, în suflet şi-n gând,
Iar tot ce-am simţit că-i feeric,
A fost transformat rând pe rând,
În vise ucise din faşă,
De orgoliu şi mândrie pătimaşă.
Că n-am făcut suficient,
Iubirea pură s-o păstrăm,
În gânduri şi-n în suflet permanent.
Orgoliul viaţa complică,
Simţim repetat că nu-i bun,
Secunde şi zile el strică,
Transformă un suflet în scrum.
Gândim deseori pătimaş
Şi nu ţinem cont de nimic,
Cuvântul devine părtaş,
La scenă deschisă, fatidic.
Potop de cuvinte trimitem,
În ploi şi furtuni către suflet,
Fulger şi trăznet emitem
Cu vorba prin oricare sunet.
Dezastre lăsăm şi-ntuneric,
În viaţă, în suflet şi-n gând,
Iar tot ce-am simţit că-i feeric,
A fost transformat rând pe rând,
În vise ucise din faşă,
De orgoliu şi mândrie pătimaşă.
36 comentarii:
Geanina, bine ai revenit, cred că se întrebau oamenii ce este cu tine... Mai dura puţin şi apărea panica, mai ales după ce ne mutarăm împreună... Frumoasă poezia, bănuiesc că destinatarul nu sunt eu, iubire... Cel puţin aşa sper, sincer să fiu... Am selectat un pasaj care mi-a plăcut - "Dezastre lăsăm şi-ntuneric,
În viaţă, în suflet şi-n gând,
Iar tot ce-am simţit că-i feeric,
A fost transformat rând pe rând,
În vise ucise din faşă,
De orgoliu şi mândrie pătimaşă"...
Te privesc cum dormi şi surâd a dragoste...
Cristian,
bine te-am regăsit şi bine v-am regăsit!
Panicăăăăăă!!!????!!???
Destinatarul... destinatarii sunt cei care pun orgoliul şi mândria mai presus de orice în iubire...
Pe tine te îmbrăţişez cu toată dragostea !
Te îmbrăţişez şi eu, iubire, puţin a lipsit să nu cad victimă unui atac de cord... He, he! Ce ţi-e şi cu emoţiile astea, la prima tinereţe le suporţi mai uşurel!!! Te sărut pe suflet, dragostea mea...
Pierdem şi apoi regretăm,
Că n-am făcut suficient,
"Iubirea pură s-o păstrăm,
În gânduri şi-n în suflet permanent.
Orgoliul viaţa complică,
Simţim repetat că nu-i bun,
Secunde şi zile el strică,
Transformă un suflet în scrum", mă regăsesc undeva prin aceste versuri. De fapt, partea mea de orgoliu rănit, dar care, a tresărit prea târziu şi nu îşi mai avea rostul. Uneori orgoliul ne ghidează prosteşte îu viaţă. Alteori e bun pentru a nu te lăsa călcat in picioare. Depinde de fiecare la ce il foloseşte:)
Geanina...mi-ai lipsit...>D< bine ai revenit in blogosfera
Cristian ,
sincer...am văzut reacția de pe chipul tău când citeai și orele de nesomn...ce să spun...mă amuză puțin reacția , dar nu e cazul să faci atac de cord...cel puțin ...deocamdată...ha,ha,ha...
Și eu te sărut , minune de om!
Marius Ola,
bine spus,,prostește,,.
Punct ochit, punct lovit!
Sper să renunțăm la orgoliu când e vorba de iubire.
O zi de mare minune, prieten drag!
Passion4God,
și mie mi-a fost tare dor, draga mea!
Mi-au lipsit scrierile tale și gândurile frumoase.
Pupici geaninoși peste normă!
Geanina,furtunile sunt trecatoare,in plus soarele straluceste mai frumos dupa ce se duc....Multa ,multa fericire iti doresc!
cateodata aceste furtuni lasa urme de nedescris iar sufletele noastre sunt ranite de atata orgoliu,trufie,mandrie si nu se mai poate vindeca asa usor,cum ar dori alti.te imbratisez cu drag.
hmmm.... Geanina, ce e cu schimbarea asta ? Poezia e frumoasa rau, dar socheaza! Noroc cu comentariu lui Cristan ca altfel chiar trezeai panica p-aici !
O zi super frumoasa!
superba. pacat ca trebuie sa pierdem pentru a vedea cat de importanti sunt anumiti oameni pentru noi.
Geanina,sti vorba aia "Cine nu te lasa sa traiesti,nu te lasa sa mori"?
E pacat ca unii nu au loc de fericirea altora si isi fac in viata un scop din a invidia si murdari fericirea altora...in mintea mea ,aceste persoane sunt niste neimpliniti si niste ratati la orele de toleranta,intelegere si fericire...pur si simplu sunt ca niste verze murate,cu toate ca comparatia nu e tocmai buna,din cauza ca verzele murate sunt atat de buuuneeee...mai ales cand acopera carnita si ajung sarmalute...iamiiiii!:))))
Te imbratisez cu drag,Geanina draga!
Si ca sa imi pastrez felul meu din topor de a posta si de
a-ti "strica" ,cu comentariile mele ,romantismul din postare...iti spun asa(sper sa nu te supar):cand cineva ma enerveaza si simt ca imi vrea raul,mi-l imaginez cum sta pe wc si e constipat,cu lacrimile curgandu-i de durerea...sti tu de ce...pe bune de nu ma inveseleste chestia asta si ma face sa privesc persoana cu ingaduinta si mila!:))))))
Sa fi sanatoasa ,ca iubita vad ca esti....hehehehehe!!!!
ORGOLIUL...e distrugator..
Presupun că cel mai nefast lucru pe care îl poate face omul pentru sine este să îşi complice în fel şi chip existenţa.
În fond... niciodată nu simţi că trăieşti mai intens decît atunci cînd eşti în mijlocul unei furtuni.
Viaţă, viaţă şi iar viaţă.
Numai bine.
Drept sa-ti spun si eu m-am cam speriat...ma bucur ca furtuna nu e in sufletul tau.
Ma bucur ca ai revenit, ne-ai lipsit, desi absenta e oarecum motivata ;)
Te pup dulce!
El orgullo es el que nos lleva a medir mal y luego actuamos como no queremso, no es buen consejero, un abrazo
Geanina draga chiar m-ai speriat!
Poezia cade pe vers ca o furtuna ...
Bine ca este doar o poezie...
Imbratisari de la Vrancea...cu mii de flori si mirozne, gata sa invaluie sufletul, ca intr-o mantie scumpa!Te pup!
"Potop de cuvinte trimitem,
În ploi şi furtuni către suflet,
Fulger şi trăznet emitem
Cu vorba prin oricare sunet.
Dezastre lăsăm şi-ntuneric,
În viaţă, în suflet şi-n gând,
Iar tot ce-am simţit că-i feeric,
A fost transformat rând pe rând,
În vise ucise din faşă,
De orgoliu şi mândrie pătimaşă."
Da,aceasta este una din fetele realitatii de azi.
Furtunile nu dainuiesc la infinit. La fel si regretele si gandurile triste sunt sterse de balsamul timpului. Diminetile insorite ale zilelor ce vor urma aduc sperante si impacare.
orice-ar fi, viata e frumoasa.
curaj in furtuni, trec.
Nu toate intrebarile isi gasesc raspuns. Ca la matematica- ecuatzii fara solutzii, parca asha era.
Geanina, fruntea sus!Staluceshte soarele!
Dupa ploaie si vant, soarele tresalta pe chip si-n cuvant! :)
Cred ca m-am molipsit de aerul poetic ce mangaie aceste locuri, cu siguranta.
Bine ai revenit cu vesti bune!
Iata ca "impreuna" nu mai este o figura de stil, o metafora dorita, ci o prezenta palpabila, felicitari!
>:D< O îmbrăţişare de dor, Geanina! Bine ai revenit!...Încă nu v-am felicitat...dar o voi face în stilulul meu, să vă surprind...încă mă gândesc ce şi cum :)
,,Furtuna" asta a ta mi-a ridicat şi mie tensiunea :)
Te eşti destinată a fi curcubeu peste orice valuri...ţine minte asta!
Voi reveni când...îmi voi reveni din micile mele ,,furtuni"...
O zi minunată, draga mea!
superbe de tot aceste randuri...
"Orgoliul viaţa complică,
Simţim repetat că nu-i bun,
Secunde şi zile el strică,
Transformă un suflet în scrum."
Asta ma intrebasem si eu : "cine-o fi destinataruil. Sper ca nu e Cristian Lisandru, ca abia se mutasera impreuna." am mai adaugat in gand.
Acum m-am lamurit, citind comentariile.
Adevărul este că mi-o luase inima la trap şi la galop, dar acum prestează o activitate în condiţii absolut normale... Te iubesc, frumoasa mea, pentru tot ceea ce eşti...
Uite ce înseamnă să lucrăm pe acelaşi laptop... Ha, ha, ha... Comentariul de mai sus aparţine, bineînţeles, lui Cristi. Dar sper că toată lumea va înţelege...
dacă înainte nu obișnuiam să citesc și comentariile de pe blogurile voastre acum fac asta pentru a mă umple de energie pozitivă.
te îmbrățișez, dragă Geanina și îți urez o seară plină de liniște!
Ce dor mi-a fost de tine, scumpa prietena!
Promite sa nu mai lipsesti atat de mult!
Sa fi iubita!
( si sa iubesti pe masura!)
Oare de ce e [uneori] atât de greu să trecem peste orgolii şi nu ne gândim atunci când aruncăm cuvinte grele pe care le regretăm în secunda următoare?
Şi apoi aruncăm alte cuvinte grele, parcă pentru a le justifica pe primele?
Mie mi se întâmplă asta [uneori], recunosc, încerc să mă schimb...
Frumoasă postare. Mi-a atins sufletul.
O zi liniştită!
Bine te-am regasit Geanina!
Sper ca intre timp a trecut aceasta furtuna si acum te scalzi in sclipirile iubirii...
"Pierdem şi apoi regretăm,
Că n-am făcut suficient,
Iubirea pură s-o păstrăm,
În gânduri şi-n în suflet permanent."
buna avertizare...constientizand-o poate vom fi mai atenti la cat de prezenta e "iubirea pura" in viata noastra...
Mi-a fost dor de tine !
Te imbratisez cu mult drag...
Offfff...in iubire nu ar trebui sa existe notiunea de orgoliu...am mai zis asta.
Dar, daca sunt orgolii rezolvabile...atunci nu-i problema...hahaha.
Sper din toata inima sa existe numai iubire...multe iubire :)
Va pup si un week-end minunat. :X
"Orgoliul viaţa complică,
Simţim repetat că nu-i bun,
Secunde şi zile el strică,
Transformă un suflet în scrum."
Foarte mare dreptate ai prin aceste versuri, o seara placuta!
:lol: Ati incurcat id-urile.
Si eu ma cam speriasem cand am vazut poezia :D si nici un comentariu de-al tau dincolo la Cristian :D
pupaturi :)
uneori e nevoie de astfel furtuni pt a ne pune gandurile mai bine in ordine si pentru a reflecta asupra noastra.
Trimiteți un comentariu