vineri, 9 octombrie 2009

Despărțire în flori de Adrian Păunescu




Dacă e vineri - e poezie pe pâine


La sărbatoarea florilor de măr,
când drumul cere pașii să se-aștearnă,
acum ne desparțim într-adevăr
precum nu promisesem astă iarnă.

La sărbatoarea focurilor mari,
când toată lumea văruie de paște,
din viața mea începi să și dispari,
ființa mea abia te mai cunoaște.

La sarbatoarea soarelui deplin,
când sângele -n bătrani se poticnește,
iubindu-te îți spun: ne desparțim
și să ne regăsim nu-i vreo nădejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
când cad din geam deodată două glastre:
se sinucide parcă un cais
la sărbătoarea despărțirii noastre.

Ne mai rămâne floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamnă,
doar ei mai poți câte ceva să-i spui,
să mi te amintească înspre toamnă.

Atâtea flori la desparțire-avem,
atâtea flori ca-n bietele romanțe,
de parcă hohotește un blestem,
porunca lui civilelor instanțe.

Și floarea de cireș de care-am spus
a-mbătrânit și s-a zbârcit în fructe,
încet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.

Tu crezi că desparțirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
să nu te minți, că nu-i deloc așa,
te părăsesc spre-a mă găsi pe mine.

La sărbatoarea florilor de soc,
când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
ne desparțim, plângând, la acest foc
pe-a cârui vatra noi am fost jăratec.

De măr, de vișin, de gutui, de păr,
e floarea-n sărbatori până departe,
acum ne desparțim într-adevăr
cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
că va fi aceasta clipa - n care
de-atâtea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te văd, dar nu te văd,
când florile de noapte-ncep să cearnă
și dacă desparțirea-i un prăpăd
proiectul ei ți l-am trimis din iarnă.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acum când florile te țin de mână,
ascultă cântecul precum era
ninsoarea noastră sfântă și păgână.

22 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Iubirea mea deplină, îţi mulţumesc din suflet pentru această reîntâlnire extraordinară cu un poet pe care îl admir şi îl respect. Chiar dacă OMUL Păunescu este controversat, POETUL a reuşit de fiecare dată să strecoare în suflete fior de metaforă inconfundabilă...

"Adio, deci, te văd, dar nu te văd,
când florile de noapte-ncep să cearnă
și dacă desparțirea-i un prăpăd
proiectul ei ți l-am trimis din iarnă.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acum când florile te țin de mână,
ascultă cântecul precum era
ninsoarea noastră sfântă și păgână"...

Să-ţi fie ziua plină de gândurile mele... Te sărut, te îmbrăţişez cu mare drag şi îţi mulţumesc încă o dată...

mmary spunea...

Geanina, cea mai frumoasa surpriza posibila mi-ai facut-o cu aceste versuri...Iubesc aceasta poezie de peste 15ani..eram in liceu cand am citit-o prima data si de atunci e mereu in gandurile mele...

"Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
că va fi aceasta clipa - n care
de-atâtea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare."

superb...

Te imbratisez cu brate pline de fulgi ce miros a flori...:)

Sadd spunea...

e greu de citit printre randuri..

TreXeL spunea...

na, si io care credeam ca v-ati despartit :P
daca nu, e ok
citeam mai jos ca...v-ati mutat impreuna?
auliu cristi, ai cam pus-o prietene :)
chiar ma gandeam cum ar fi daca as comunica si io cu nevasta-mea pe blog
Ea: sa duci copilu la gradi, sa fai piata, da ai grija sa nu mai iei cartofi de-aia mici ca te pun sa ii cureti singur, sa iei copilu de la gradi, sa cumperi lapte, sa platesti gazu, sa...etc,etc (nu-mi ajunge copy-paste sa scriu tot :P )
Eu: mhm
Ea: si vezi ca te descurci azi cu mancarea ca dupa servici eu ma duc la coafor
Eu: mhm
Ea: am inteles, deci n-o sa faci nimic din toate astea
Eu: mhm :D


toate cele bune va doresc!

Anonim spunea...

frumoasa poezie. mi-o reamintesc cu placere.

silvo spunea...

Me encanta este poema, un abrazo y buen fin de semana

Lisandru Cristian spunea...

@Trexel, prietene, este adevărat, o făcurăm în cele din urmă... Zici că am putea să comunicăm - eu şi Geanina - pe blog? Într-o astfel de situaţie? Hai că ar fi interesant şi hazliu... Totuşi, preferăm să ne susurăm diferite comentarii la ureche, în momentul de faţă... Numai bine îţi doresc!

elena marin-alexe spunea...

Superba poezie Mare Poetul !
Multumesc scumpa mea Geanina , dar de ce atata melencolie? E toamna de vina?
De măr, de vișin, de gutui, de păr,
e floarea-n sărbatori până departe,
acum ne desparțim într-adevăr
cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.
E doar o moarte trecatoare, care aduce dupa ea ,inevitabil, viata, dar mai e ceva pana la primavara....
Te imbratisez cu tot dragul de la Vrancea!

Orry spunea...

excelente versuri, Geanina!

Darael spunea...

Cateodata, o clipa de poezie reuseste sa ne scoata din incremenirea inimii....

ARIPI DE FLUTURE spunea...

imi place tare mult poezia, m-a bucurat s-o gasesc pe blogul tau:)

cell61 spunea...

"se sinucide parcă un cais
la sărbătoarea despărțirii noastre"

Făcând abstracţie de politicianul Păunescu, poetul Păunescu e cu adevărat sublim.

Ana Gabriela spunea...

flori de mar...blogul tau draga mea miroase a primavara:D

Rascumparati Vremea spunea...

frumoasa poezie...pupici gianinosi

Ciocolatika spunea...

Foarte frumos :)

Unknown spunea...

Ai scris vreo carte pana acum?
esti dementiala
te admir
cata nevoie avem de oameni ca tine
o seara minunata iti doresc

Neliniştitu' spunea...

Săru' mâna pentru reîntâlnirea cu Poetul Păunescu!

Miriam spunea...

Exceptional!
Un mare poet!
Geanina, o alegere perfecta!
Mi-a facut sufletul sa tresalte de prea frumos!....
MULTUMESC!!!

O zi plină de florile nedespărţirii!

Ioana C. spunea...

ne-ai făcut tuturor o surpriză cu versurile astea. Nu mai citisem poezia asta de câțiva ani. Mulțam!
Te îmbrățișez cu drag, omule minunat!

Adelina spunea...

Hay pérdidas muy tristes...

Un beso.

Anonim spunea...

Prea frumoasa!

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=CNyuIaEMQLQ
... si mie imi place mult!
Da-mi voie sa-ti las un buchet de ganduri frumoase :)

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă