luni, 4 mai 2009

O MINUNE DE OM (V)

VELICU GABRIEL DANIEL (1990 - 2009)




Dacă lucrarea lui Dan conţinea fraza pe care am scris-o în postarea anterioară finalul lucrării lui Gabriel sună astfel : staţi mai mult lângă copiii dumneavoastră, încercaţi sa fiţi mai aproape de sufletul lor, să le înţelegeţi trăirile, sunt importanţi şi banii, dar nu reprezintă totul, sentimentele copiilor dumneavoastră sunt mult mai importante, învăţaţi să preţuiţi fiecare clipă alături de cei dragi.
Ora 04:00, Mexic, 15 februarie 2009, nu îmi mai este somn, sunt agitată şi într-un final mă trezesc. Deschid televizorul, Maria şi Dan dormeau. Eu mă plimb prin cameră şi aştept să se facă ora şase ca să am cu cine vorbi. La 05:45 se trezeşte şi Dan. Ora 06:30, sună telefonul lui Dan. Aud tot ce spune vocea de la telefon.Încremenesc. Era şi Maria, fiica mea de faţă, care nu are decat 8 ani, îi fac semn lui Dan că am auzit şi mă îndrept către uşă. Gabriel a murit. Îmi repetam la nesfârşit că nu este adevărat, lucru pe care îl mai fac şi astăzi. Atunci toţi aceşti trei ani în care am lucrat umăr la umăr s-au derulat în mintea mea cu o viteză uimitoare.Mă gândeam la părinţii lui, la el, la cât a muncit în toţi aceşti ani pentru a-şi netezi drumul către cariera ce avea să o urmeze. Drumul la întoarcere a fost infernal nu am dormit deloc, mă tot întrebam ce să le spun părinţilor când am să-i văd, dacă voi rezista să-l văd pe el altfel decât îl ştiam. După acea zi am refuzat comunicarea, am refuzat să mai merg la şcoală, nu puteam să rezist într-o clasă cu pereţii îmbrăcaţi de panouri cu fotografii şi diplome ce aparţineau de-acum MINUNII CARE DISPĂRUSE...
De atunci lupta se dă zilnic în interiorul meu, mintea mea nu concepe că lucrurile stau aşa, aştept să revină şi să ne apucăm de lucru...
Va urma...

29 comentarii:

Diana Z. spunea...

Lacrimile curg, sufletul plange, cuvintele nu-si mai au loc...

Condoleante

Winnie spunea...

Te agradezco muchísimo tus palabras y tu paseo por mi blog. Besos

Camille Stein spunea...

vă mulţumesc foarte mult pentru vizita ta.
fericit să vă cunosc.
Cu respect, din Spania.
hugs.

Anabel Botella spunea...

Hola Geanina. Es una pena que viniendo de la misma lengua madre (latín) no entienda tus entradas. Muchas gracias por tu comentario.
Saludos desde La ventana de los sueños.

Simona spunea...

Condoleante!

Jeanne Estridge spunea...

Thanks for coming to read my blog! If I spoke Romanian, I'd return the favor....

ilmondodidanielacountry spunea...

ciao Geanina

Leonardo Armond Passos Lima spunea...

ola Geanina, obrigado pela visita, seja sempre bem vinda. abraço

Sandra Veneziani spunea...

Bom dia!
vim, agradecer sua visita ao meu blog e quero deixar o meu carinho e amizade.
Quando quiser, volte sempre que será sempre bem vinda.
Que seu dia seja bom, perfeito e muito agradavel.
abraços

La Gata Coqueta spunea...

La mente no entiende y el corazón sufre, tanta lucha para conseguir hacer triunfar en la viva a esas personitas que pasar a ser y formar parte de uno mismo y nuestra vida por un tiempo, para en un segundo desaparecer y esfumarse sin más, es muy duro por el cariño que se les coge.

No me extraña que no quieras ir al mismo centro a trabajar y encontrarte con las paredes solitarias y llenas de títulos pero con mucha frialdad.

Cuando pase más tiempo las cosas se aran más livianas pero de momento sientes la derrota como algo tuyo y hay que pensar que la vida es a veces muy dura.

Te invito si puedes pasar y te apetece por el blog de La gata coqueta a tomar una copichuela virtual, ya que estamos de cumple.

Te dejo un beso y una sonrisa para que la regales a quien la necesite.

AMIRA spunea...

Cuvintele sunt prea sarace...
Condoleante

 Mayte spunea...

Mă simt foarte pierdut Giana
moartea este un mister
că noi nu chiar live
Am plecat o mare îmbrăţişare
Vă mulţumesc pentru cuvintele de pe blog.

p.d.
Eu nu vorbesc limba română
numai în engleză şi spaniolă
şi dumneavoastră

 Mayte spunea...

Mă simt foarte pierdut
moartea este un mister
că oamenii nu chiar
rezolva sau accepta-o usor
îmbrăţişare Giana.

p.d. Eu nu vorbesc limba română numai în engleză şi spaniolă şi dumneavoastră

momo spunea...

muchas gracias por tu comentario
te leeré despacito
un abrazo

NR spunea...

Well was not able to understand the language in which this blog is expressed but by looking at the pictures seems either your a teacher or u r into some organization dealing with kids!!

What was the contest all about...was looking nice and interesting!!!

I hope u know english!!

Nice blog.....cheers....take care!!!

Lisandru Cristian spunea...

Doamne... Nu mai pot să scriu nimic. Tristeţe...

Terly (Juan José Romero Montesino-Espartero) spunea...

Te agradezco muy sinceramente tu comentario en el blog de mi madre "Cuentos de Eladia"
Seguro que también ella desde el Cielo te habrá quedado muy agradecida.
Tu blog, estéticamente, tiene un bonito aspecto
(diseño y fotografías) es una pena no poder disfrutar de tus letras por desconocer tu idioma.
Un cordial saludo.

DAVELLA CULINAR spunea...

Draga Geanina, cuvintele nu pot exprima compasiunea si tristetea ce ne cuprind sufletele si ne marcheaza viata disparitia unui om drag. Suntem alaturi de tine si iti multumim de vizitele tale pe blogul nostru. Numai bine!

Mikka spunea...

Gianina, ma uit la poze si vad ce copil frumos ESTE Gabriel...
Mesajul lucrarii lui ESTE viu. Cum nimic cu e intamplator, Mana Care A Scris face ca tu si nu altcineva sa imprastii mesajul asta in lume. Si in acest fel, si in multe altele (sunt sigura ca viitorul ti le va revela) continui lucrarea lui Gabi, care ESTE, nu "a fost" cu noi. Eu cred ca el a facut (si face) o lucrare mult mai ampla... La care esti partasa, prin desenul vietii.
Multumim de impartasire!

Anonim spunea...

Stis ca Dumnezeu este milostiv!, si nu intelegem calei sale. El stie mult mai mult!. Nadejdea si Pacea!.

Gavrilă Vlad spunea...

Fara prea multe cuvinte...

Sunt miscat la cel mai adanc nivel!
Poate Dumnezeu avea nevoie de el acolo sus ... altfel nu`mi explic cum ar putea stinge o lumina de pe pamant!

Condoleante!

Anonim spunea...

e cutremuratoare aceasta intamplare ,am urmarit aceste articole fara sa stiu ce sa spun, moartea oricui e rascolitoare, dar cand e vorba de un copil e si mai dureros. Imi pare nespus de rau pentru ca s-a intamplat asta.

Hălăţel spunea...

As vrea sa spun ceva dar chiar nu-mi gasesc cuvintele.
Imi pare rau.
Chiar m-a impresionat spotul asta..:)

me spunea...

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea puterea sa continuati astfel de proiecte alaturi de colegii lui Gabriel, in memoria lui ....am urmarit articolele dvs, si nu am stiut ce sa scriu, din cauza tristetii....mi se rupe inima simtind o parte din durerea prin care treceti...dar consolti-va cumva cu gandul ca moartea lui a fost doar trecerea intr-o alta viata, poate mai buna si mai luminoasa decat cea pe care o traim noi...:) Dumnezeu si Maicuta Domnului sa va dea puterea sa ganditi pozitiv, pace, si cu timpul sa va regasiti pasiunea de a continua un vis...Doamne ajuta!

Dili spunea...

Citisem despre Gabriel aici dar nu am stiut ce sa spun, parea de prisos orice cuvant. Insa acum cred ca si un simplu gand poate emana putina energie catre un suflet mare, asadar sper ca Gabriel sa-si fi implinit menirea pe pamant si, acolo unde este, sa-i fie bine. Era un om bun, ikar modul in care ati vorbit despre el ma face sa caut o deosebire intre o mama si o profesoara care pune suflet asa ca d-voastra. Nu gasesc prea multe, in schimb imi dau seama de asemanari carora nu le-am dat vreodata importanta.
Cred cu tarie ca nimic nu este intamplator, iar faptul c ati scris aici despre el ne impresioneaza pe toti si ne intareste convingerea ca, totusi, exista oameni buni si adevarati.
Mergeti inainte si sigur veti mai imbogati sufletele multora!

sagitario spunea...

olá camila
é teu filho?
um rapaz guapo
um abraço

Daniela spunea...

Oare ce ratiuni are Cel de Sus de ia langa el copii nevinovati si cu un viitor?! Sincer nu-mi explic si nu accept; nu e drept ca un copil sa moara pentru nici o logica din lume! :((((
Imi pare rau pentru el...

Anonim spunea...

Muchas gracias por visitar mi blog! Me alegra que le guste.

Un abrazo!

José Miguel Juárez Pérez spunea...

Hola saludos desde Guadalajara, Jalisco, Mexico
Espero no causar mal con este comentario, lo digo por los recuerdos.
Te comento que uso a Gabriel Veliculo como ejemplo con mis alumnos. Tienen al rededor de 18 años y la idea es crear conciencia y que la obra de Gabriel siga caminando
Con cariño

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă