miercuri, 27 mai 2009

Renaştere...



Sunt verde, iată, am renăscut
Dintr-un pământ ce se vrea lut,
Încă ce lut, ar spune-olarul,
Acel’ ce-a transformat paharul
În cer albastru făr’ de nori
Ce nu-mi oferă preavize
Ci doar ploi ce-mi dau fiori.
Fiori din care-am renăscut
Dintr-un pământ ce se vrea lut.
Olarul meu ar spune-acum
Putem renaşte şi din scrum,
Un scrum unde a-ncolţit dorinţa,
Dorinţă fără paşaport,
Ci doar iubiri adânci de rob.
Iubiri din care-am renăscut
Dintr-un pamânt ce se vrea lut.
Sursa foto: http://www.wallpaper.evomail.ro

27 comentarii:

elite spunea...

Randurile tale m-au dus cu gandul la meseria mea.Din mai nimic zamislesc caractere,chipuri...Asemeni florii tale vin si ei in fata mea,firavi si neincrezatori...apoi,incet,incet,prind putere,uita macar ptr cateva ore ca acasa e trist si cenusiu si incearca sa se autodepaseasca,incearca sa infloreasca...

Geanina Codita spunea...

@elite,
când scriam poezia, ma gândeam şi la dascălul care-şi face meseria cu dăruire, care formează caractere . Întotdeauna am spus că elevii sunt precum dirigintele clasei.Şi rar mi-a fost dat să mă înşel. O seară minunată şi elevi de care să fii mândră.

elena marin-alexe spunea...

Frumoase versuri stropide cu scantei de intelepciune, care te cheama spre meditare....
Imi place mult...
Dorinta fara pasaport
...iubiri de rob,
[eu] care am renascut
Dintr-un pamant....ce se vrea lut.
Concluzia: putem renaste si din scrum. Te felicit.

Geanina Codita spunea...

@elena marin-alexe,
mâinile tale prelucrează ganduri pe care le modelează cu măiestrie şi credinţă în frumos , frumos ce se numeşte artă. O seară cu gânduri alese am trimis către tine.

Lisandru Cristian spunea...

"Olarul meu ar spune-acum
Putem renaşte şi din scrum,
Un scrum unde a-ncolţit dorinţa,
Dorinţă fără paşaport,
Ci doar iubiri adânci de rob" - superb, Geanina...

Mariana spunea...

Minunat! Olarul care ştie să dea viaţă! Cel ce vede în tine mugurul, dorinţa,ca apoi să dea ace formă...E o colaborare perfectă, tandră între creator şi creaţie...
O zi minunată, Geanina!

Dumitru Negoita spunea...

Gandul de viata, a dragostei pe pamant, v-a starnit, precum dorinta olarului.
Si atunci?
un semn a incoltit
ca mugurul de primavra.
Va salut de la Buzau.

incertitudini spunea...

Foarte frumos, fata frumoasa si romantica!
Intr-o lume nebuna, versul tau este plin de sperantza!
Zici intr-un raspuns catre cineva ca elevii sunt asemenea dirigintelui. Si da si nu. El este unul pentru totzi. Ei sunt diferitzi. Fiecare ia , daca poate, daca vrea, daca ii este atinsa coarda sensibilitatzii. Trebuie multa, multa migala. Si tot la fel de multa pasiune!
O zi frumoasa!

Dilimache spunea...

Ce potrivire intre fotografia aleasa si minunatele ganduri ale tale... te admir pentru ca reusesti sa-ti pastrezi optimismul chiar daca in jur e cenusiu. Cred ca ar trebui sa-ti citesc mai des poeziile, fiindca transmit, simplu, dorinta de viata, in cuvinte care par ca-ti curg atat de usor din suflet. Multumesc!

irina spunea...

Este povestea universala a creatorului care din nimic realizeaza o capodopera...Felicitari pentru tot ansamblul ,versuri-imagine.Adevarat artist...

vicky spunea...

Que cosas tan bellas nos da la Naturaleza y sobre todo la vida en todos los seres,el ver crecer un niño un animal,una planta es un lujo.Gracias por compartir con cariño Vicky

Guernica spunea...

Only the deep love save us, and and makes us grow as seedlings
in fertile land of our hearts!

Kisses dear friend :)

veres florian spunea...

super poza, si cuvintele!

Geanina Codita spunea...

@Lisandru Cristian,
ma bucur c-ai trecut pe-aici. Zile linistite.

Geanina Codita spunea...

@Mariana,
am incercat in zadar sa postez comentarii la tine. Multumesc pentru cuvitele tale si nu voi renunta sa te vizitez si sper sa reusesc sa-mi si las gandurile. Zile pline de credinta si liniste.

Geanina Codita spunea...

@Dumitru Negoita,
asa s-ar spune, Maestre. Fara sentimente de acest fel viata sigur e pustie. Pe curand!

Geanina Codita spunea...

@incertitudini,
bine te-am regasit! Speranta si iubire, restul citim pe asfaltul vietii. Imbratisari!

Geanina Codita spunea...

@Dilimache,
din suflet, prietena draga, extrem de usor. Asa cum am mai spus torturez pret de cateva minute hartia la indemnul gandurilor catre suflet si de aici catre voi, cititorii mei fideli. Multumesc.

Geanina Codita spunea...

@irina ,
un simplu om , asa ma simt ce doreste ca planeta asta sa clocoteasca de iubire si oameni frumosi la minte si la trup. Ganduri bune trimit catre tine, pline de sensibilitate.

tartoras spunea...

Atata de tare mi-a placut versul tau plin de optimism si intelepciune...am ramas aproape fara cuvinte...
Imi doresc sa fiu mana olarului.....
Gand bun de prietenie si cat mai frumoasa inspiratie!
Muzele tale lucreaza din plin..

andibob spunea...

Fotografia e genială, seamănă cu ultimele cadre dintr-un film cu Robert Powell, Profesorul.
Poemul aspiră cu grație la starea binecuvântată din fotografie...
Felicitări.

Mulțumesc mult pentru comentarii și regret tare mult că wordpressul le filtrează la spam, nu inteleg de ce...Dar mă bucur de câte ori le găsesc :)

Jacktels Kochbuch spunea...

Minunate Versuri care iti dau Curajul pentru noi inceputuri.
admir Oamenii cu atita Muzä Spiritualä...Respect

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geanina Codita spunea...

@tartoras,
fericită sunt să aflu că eşti iar în vizită pe la mine. Cadou precum răsfăţ, trimit la fapt de seară, să nu zic noapte chiar, un vers sau două poate, la suflet să-l pui iar. Noapte frumoasă!

Geanina Codita spunea...

@andibob,
voi veni mereu în vizită, până la urmă ajung mesajele la tine şi asta e cel mai important. Imaginea e divină.Mulţumesc.

Geanina Codita spunea...

@Paul,
minune de om, iată-te aici prezent. Mulţumesc pentru ceea ce scrii aici şi pe oriunde treci , citesc mesajele şi văd mult optimism şi dorinţă de a trăi cât mai frumos. Mulţumesc.

Geanina Codita spunea...

@Jacktels Kochbuch,
trimit toate gândurile mele bune către un artist, un om desăvârşit şi un prieten care va fi mereu binevenit aici. O săptămână frumoasă!

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă