sâmbătă, 2 mai 2009

O MINUNE DE OM (IV)

VELICU GABRIEL DANIEL (1990 - 2009)




Miercuri, 12 februarie 2009, ora 08:49. O sun pe mama lui Dan şi îi spun că nu mai plecăm. Nu m-a întrebat dacă am înnebunit, însă orice om ar fi gândit asta probabil în acele clipe, deoarece în noaptea de miercuri spre joi, ora 04:00 , avionul decola spre Amsterdam. Doamna Marin nu spune decât atât:"Bine, eu totuşi îi fac lui Dan hârtiile de ieşire din ţară pentru că acum sunt la notariat". Aceasta a fost toată discuţia.
Pentru prima dată în 6 luni , de când soţul meu ştia unde vom merge şi pentru ce, se opune în acestă zi de miercuri, plecării. Îi citeam neliniştea pe faţă şi îmi spune foarte punctual că nu vrea să plecăm în Mexic. Începuse înlăuntrul meu o bătălie cumplită, pentru prima dată în viaţă nu ştiam ce decizie să iau. Fiica mea îl sună, la şcolă şi îi spune ferm:
- Tati, te duci urgent la notariat şi îmi semnezi hârtia! Trebuie să plecăm să îi aducem lui Gabi medalia, el este acum puţin bolnav şi doarme, dar peste un an va fi bine, va veni la şcoală.
- Bine tăticule, o să merg să semnez , stai fără grijă.
Nu vreau să mă gândesc ce era în sufletul lui, ce gândea, ştiu doar că aşa cum îi promisese Mariei, aşa a făcut.
Abia atunci am început să fac bagajele, iar la ora 00:00 a venit Dan cu părinţii să ne ia de acasă pentru a merge la aeroport. Am plecat către Mexic, ore multe de zbor peste Atlantic, la aeroport ne-a aşteptat domnul Fernando Guzman, organizatorul concursului. Erau 30 de grade în Guadalajara, am trecut la alte temperaturi, la alt tip de haine. O primire extraordinară, însă gândul meu era numai la Gabriel, plecasem cu o speranţă , colegii lui spuneau că este posibil totuşi să se întâmple o minune. Am coborat la internet ca să citesc ultimele veşti, îmi promisese doamna director prof. Biteş Mariana că mă va ţine la curent cu tot ce înseamna starea lui Gabriel. Nu m-am înşelat în privinţa veştilor, mă aşteptau în căsuţa cu mail-uri. "Staţi liniştiţi , Gabriel este bine". A venit şi ziua desfăşurării concursului, toata lumea ştia despre el, toata lumea îl cunoştea de la competiţia din 2008, aşa se întamplă când reuşeşti performanţa de a primi medalia aur, te cunoaşte multă lume, erau prietenii lui toţi. S-a vorbit mult despre Gabriel şi în acea zi. A sosit momentul decernării premiilor: Velicu Gabriel Daniel, Neagoe Basarab, Olteniţa, România - Silver Medal, project DESTINY. Asa s-a numit lucrarea lui, DESTIN. Dacă în luna octombrie 2008, aş fi ştiut ce va urma, scenariul acestei lucrări nu mai exista. Dar, mai este şi scenariul lucrării lui Dan, colegul lui, care şi acum mă revoltă(scenariul, nu Dan), deşi tot eu alături de fiica mea l-am creat. În lucrarea lui Dan apare următoarea frază, repet, creată în octombrie 2008:"Din păcate Gabriel nu mai este astăzi cu noi, a murit"...
Va urma...

20 comentarii:

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geanina Codita spunea...

@Paul,
acum eram în vizită la tine şi citeam de zor ce ai postat despre iubire.Mă pregăteam să scriu un comentariu. Acum mă indrept iar către blogul tău...
Pe curând!

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geanina Codita spunea...

@Paul,
oricând te voi vizita cu drag, acolo, în colţul tău de rai numit sugestiv VIS SAU REALITATE, voi găsi întotdeauna linişte, căldură, iubire şi rânduri pe care le citesc fără suflare. Zile senine şi pline de iubire să ai!

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geanina Codita spunea...

@Paul,
respect oamenii care fac totul cu dăruire, cu iubire, care îşi trăiesc viaţa în cel mai simplu mod fiind ei înşişi. Pe curând, prieten drag!

Lisandru Cristian spunea...

O surpriză extrem de plăcută acest blog... Felicitări! Devin unul dintre cititorii fideli...

Geanina Codita spunea...

@Lisandru Cristian,
mă bucur să aflu că printre cititorii mei dragi s-a mai alăturat încă o persoană remarcabilă. Trebuie să recunosc faptul că Paul are un rol foarte mare fiindca te-am descoperit, ti-am descoperit scrierile, iar poezia mi-a făcut ziua superba. Şi Paul vorbea tot despre iubire, astăzi, la prima oră, apoi am citit versurile tale şi aşa a început totul. Îţi urez, BINE AI VENIT!cu tot sufletul şi voi fi cu ochii pe blogul tău. Iubirea să-ţi fie alături zi de zi!

Cristina spunea...

Nu am cuvinte, nu stiu daca se cade in fond sa mai comentez ce am citit aici. Am doar ganduri si emotii...

Geanina Codita spunea...

@Cristina Eşeanu,
Bine ai venit! Gânduri şi emoţii, doar atât mai avem...

Angelo azzurro spunea...

Thanks for the visit to my blog!
See you!
Grazie

Geanina Codita spunea...

@Angelo azzuri,
Benvenuto! Una bella giornata!

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geanina Codita spunea...

@Paul,
totul vine din sufletul unui om simplu, nicicând nu m-am considerat altfel. Eşti binevenit aici oricând îţi doreşti. Iar eu voi citi ceea ce vei posta pe blogul tău pentru că totul mă introduce într-o atmosferă curată, liniştită unde răutatea nu pătrunde.Pe curând!

DAVELLA CULINAR spunea...

Merci de vizita draga Geanina si de gandurile tale bune. Blogul tau este minunat si ma bucur ca mai exista si oameni cu suflet de aur printre care te numeri cu siguranta. Iti doresc o saptamana usoara si insorita! Cu stima si prietenie, Davella.

Dumitru K. Negoita spunea...

Povestea aceasta, de la extaz la agonie
seamana poem.
TULBURATOARE! sau poate Dumnezeu l-a chemat
printre INGERI.
Asemenea poeme,pe toti ar trebui sa ne
faca sa gandim, mult mai mult si-n acelasi
timp sa ne faca mai buni.

Clarita spunea...

Hola guapa!
Gracias por visitar mi blog, me ha encantado el tuyo y las fotos son geniales
¿es tu hijo el que ha ganado la medalla de oro?
enhorabuena pues a él por su medalla y a tí por tan magnífico blog!
Un beso enorme

mariano santiso spunea...

Un abrazo, siento tu dolor.

mariano santiso spunea...

Gracias por visitar mi blog.Un abrazo muy fuerte en tu sentimiento

Persida Silva spunea...

Geanina Codita,
Amigos gracias queridos del neto, gracias para reunirse tiene mi sitio y también para el haber apprecier. Tengo le invita tiene quedarse y ser participantes. Mis amistades

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă