M-ai învăţat, te-am învăţat...

 


M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,

M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,

M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.

Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,

Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,

Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,

Te-am învăţat cum să îţi alini dorul.

 Am învăţat şi numai împreună,

Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,

Am învăţat doar unul de la altul,

Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.

M-ai învăţat c-o strângere de mână,

Alungă în neant orice furtună,

M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,

Redă speranţa în suflet rătăcit.

Te-am învăţat să cânţi  când îţi e greu,

Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,

Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,

Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,

Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,

Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,

Am învăţat doar  împreună că dragostea învinge.

Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,

M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,

Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,

Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.

M-ai învăţat să conturez  în versuri gânduri albe,

Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,

Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,

Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.

Am învăţat să bem şi miere, şi venin,

Am învăţat s-avem în suflet doar senin,

Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,

Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

 

Am învăţat  tot ce mi-ai dăruit,

Ai învăţat tot ce  ţi-am oferit,

Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,

Iubirea noastră sigur va merge mai departe.

TU EŞTI...

Tu eşti prezent şi viitor,
Tu eşti speranţă şi iubire,
Tu eşti tot ce înseamnă dor,
Tu eşti destin şi împlinire.

Tu eşti corabie pe mare,
Tu eşti catargul ce mă-ndrumă,
Tu eşti colacul de salvare,
Tu eşti un val cu multă spumă.

Tu eşti nisipul ce mă arde,
Tu eşti stânca ce mă păzeşte,
Tu eşti culoarea din smaralde,
Tu eşti scoica ce mă-nveleşte.

Tu eşti apus şi răsărit,
Tu eşti capăt de ţărm stingher,
Tu eşti tot ce mi-am dorit,
Tu eşti felia mea de cer.

Tu eşti şi marea din ocean,
Tu eşti iubirea mea sărată,
Tu eşti ce am şi ce nu am,
Tu eşti şi soarta nefardată.

Tu eşti furtună dar şi soare,
Tu eşti tot ceea ce sunt,
Tu eşti în viaţa mea culoare,
Tu eşti tot ce-i bun şi sfânt.

Tu eşti ozon şi mângâiere,

Tu eşti atingeri şi sărut,
Tu eşti tot ceea ce nu piere,
Tu eşti poftă, fior tăcut.

Tu eşti ploaie, dar şi furtună,
Tu eşti soarele după ceaţă,
Tu eşti iubirea mea nebună,
Tu eşti dorinţa mea viaţă.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

Prietenie

UPDATE - ora 23 30 - un dar primit de la ADITEEA.
Mulţumesc pentru melodie, prietenă dragă!
THEODOR MUNTEANU - PRIETENIA

UPDATE - ora 23 15 - din acestă noapte puteţi accesa blogul minunii de om, CRISTIAN LISANDRU, la următoarea adresă: http://lisandrulisandru.wordpress.com/.
SUCCES ŞI CITITORI FIDELI, IUBIREA MEA!

UPDATE - prietena noastră DAIANA ne-a pregătit o surpriză de sărbători, cadouri de mare fineţe pentru toţi copiii.
Puteţi vizualiza galeria AICI.

Prietenia-i zâmbet, alint şi mângâiere,
E cel mai bun balsam în clipa de durere,
Poţi fi stăpânul lumii, a tot ce te-nconjoară,
Fără prieteni sigur viaţa-i doar o povară.

Prietenia-i suflet, e multă fericire,
Prietenia-i cântec ascuns într-o privire,
Prieten te numeşti dacă în orice timpuri,
Iubirea o sădeşti cu mine-n anotimpuri.

Prieten te numeşti când vii în ajutor
Şi vorba blândă mi-o dăruieşti cu dor,
Prietenul meu fii şi credincios rămâi,
În fiecare zi ca dragostea dintâi.

Am scris aceste rânduri cu gândul la voi toţi,
Ce îmi citiţi prin gânduri, în versuri printre nopţi,
Vă mulţumesc, mă-nclin în faţa tuturor
Şi vă iubesc deplin cu gând de autor.

SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

Viața ca o frunză

Un vis frumos de toamnă am scris pe palma-ți frunză,
Iar gândurile toate le-am transformat pe pânză,
Pe pânză am zugrăvit visul ce l-am visat,
Și galbenul din vis în colț l-am picurat.
Am presărat și roșu din visul de iubire,
Pentru ca frunza-palmă să treacă-n nemurire,
Pe-arătătorul frunzei s-a scurs povara vieții,
Cu toate celelalte alung gândul tristeții.

Parcurg lin cu privirea visul fardat pe degetul cel mare,
Stropit puțin cu negru în drumul vieții tale,
Cu grijă sărut frunza, pe degete, pe față,
Încet și sigur frunza revine iar la viață.
Ea plină de-ncântare se-așează pe verdeață,
Verde de brad o strânge și cald o-mbrățișează,
Îi mângâie suspinul, îi cântă fericirea,
Îi cântă viața toată, îi cântă nemurirea.
Din verde crud de brad și galben de stejar,
Am construit un vis ce-mi face viața dar,
O-ncarcă de speranță, crâmpei de fericire,
Ce dă zilelor mele noimă și strălucire.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?client=firefox-a&rls=org.mozilla:ro:official&channel=s&hl=ro&source=hp&q=noiembrie%20frunze%20toamna&um=1&ie=UTF-8&sa=N&tab=wi

Despărțire în flori de Adrian Păunescu

Dacă e vineri - e poezie pe pâine


La sărbatoarea florilor de măr,
când drumul cere pașii să se-aștearnă,
acum ne desparțim într-adevăr
precum nu promisesem astă iarnă.

La sărbatoarea focurilor mari,
când toată lumea văruie de paște,
din viața mea începi să și dispari,
ființa mea abia te mai cunoaște.

La sarbatoarea soarelui deplin,
când sângele -n bătrani se poticnește,
iubindu-te îți spun: ne desparțim
și să ne regăsim nu-i vreo nădejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
când cad din geam deodată două glastre:
se sinucide parcă un cais
la sărbătoarea despărțirii noastre.

Ne mai rămâne floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamnă,
doar ei mai poți câte ceva să-i spui,
să mi te amintească înspre toamnă.

Atâtea flori la desparțire-avem,
atâtea flori ca-n bietele romanțe,
de parcă hohotește un blestem,
porunca lui civilelor instanțe.

Și floarea de cireș de care-am spus
a-mbătrânit și s-a zbârcit în fructe,
încet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.

Tu crezi că desparțirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
să nu te minți, că nu-i deloc așa,
te părăsesc spre-a mă găsi pe mine.

La sărbatoarea florilor de soc,
când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
ne desparțim, plângând, la acest foc
pe-a cârui vatra noi am fost jăratec.

De măr, de vișin, de gutui, de păr,
e floarea-n sărbatori până departe,
acum ne desparțim într-adevăr
cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
că va fi aceasta clipa - n care
de-atâtea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te văd, dar nu te văd,
când florile de noapte-ncep să cearnă
și dacă desparțirea-i un prăpăd
proiectul ei ți l-am trimis din iarnă.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acum când florile te țin de mână,
ascultă cântecul precum era
ninsoarea noastră sfântă și păgână.

Niciodată, iubito de Lucian Avramescu

Dacă e vineri - e poezie pe pâine


UPDATE - PETRECEREA CONTINUĂ...LA ...VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT...


niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine

esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand



niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

SURSA FOTO - http://images.google.ro/

Curcubeu în septembrie

UPDATE - Vă invit pe blogul ,,Verba volant, scripta manent,, pentru o porție de râs pe care o oferă gazda, tuturor bloggerilor. O zi divină să aveți!

E toamnă în sufletul tău,

O toamnă-n culori de curcubeu,

Curcubeu pictând după ploaie cursiv,

În culori pastelate, acronimul ROGVAIV.

Am conturat toamna şi i-am dat viaţă,

Roşu de foc i-am pus astăzi pe faţă,

Oranjul în frunze l-am picurat

Şi galben de grâu în păr i-am pictat.

Din verde agate în ochi eu i-am pus,

Suferinţa, stresul, eşecul, toate au apus.

În piatra de opal şi albastrul vibrează,

Indigoul în flori toarnă viaţă spre amiază,

Violet este cerul ce-mi zâmbeşte complice,

Încă o toamnă am prins în buchetul de spice,

Un buchet răsărit din curcubeul iubirii

Desenat după ploaie pe aleea privirii.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?hl=ro&um=1&q=culorile+curcubeului&sa=N&start=280&ndsp=20

O singură viaţă...

UPDATE ora 07:30 un alt premiu de la prietenul Un Mundo Animal


UPDATE ora 07:00 un alt premiu de la o prietenă dragă La gata coqueta



UPDATE ora 05:04 un alt dar primit de la prietena noastră Elena Marin-Alexe, căreia îi mulţumim din tot sufletul pentru toate gândurile pe care ni le transmite de fiecare dată când ne vizitează. Mulţumiri şi îmbrăţişări calde!



UPDATE ora 01:40 un dar de la prietena noastră April, pentru mine şi Cristian. Mulţumim !

Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.

Sursa foto -http://images.google.ro/images

Noapte de vis

Sunt zile de vis, zile sublime,
Sunt zile pe care mi le-ai umplut de bine,
Aleg drumul drept şi sigur, ce duce spre tine,
Drum plin de speranţă şi ore puţine.

24 de ore, e mult, e puţin?
Ca eu să mă umplu de gustul divin,
E gustul de floare din suflet frumos,
Şi aroma de roşu din gândul spumos.

Un gând exploziv l-atingerea lină,
Un gând ce nu poate în frâu să mai ţină,
Trăiri şi fiori, pe spate şi trup,
Ce acum se preling din gând şi sărut.

Îmi ţii mâna strâns, mă mângâi şi-mi zici,
Ai ochi de smarald, cu ei mă seduci,
Înnot în adâncuri, nelinişti şi bine,
Rogu-te, salvează-mă de la înecuri sublime.

Salvat tu vei fi de braţele mele,
Ce te vor împinge-n străfunduri cu stele,
Stele ce ard, se ating, explodează,
Din marea iubire ce-o ţii mereu trează.

Iubire ce naşte din mine, din tine,
Iubire candidă în nopţile pline
De gânduri, sărut şi viaţă trăită,
Cu patimi arzânde în noaptea sortită.

În noaptea ce-am scris cu iubire pe viaţă,
Clipă de clipă, înflorind bucuria pe faţă,
Iar tu mi-ai şoptit duios la ureche,
Te iubesc, te doresc, minunea mea pereche!


Sursa foto - http://images.google.ro/images

Am desenat...

Iubito, mi-ai spus că adori muntele,
Ieri , când dormeai, l-am desenat pe obrajii tăi,
Care s-au înroşit şi au căpătat prospeţime
De la zăpada de pe înălţimile lui.
Iubito, mi-ai spus că adori marea înspumată,
Astăzi, când dormeai, am desenat-o pe trupul tău,
Apoi, l-am învelit cu un cearceaf de spumă,
Ce-ţi mângâia duios trupul catifelat.
Iubito, mi-ai spus că adori cerul înstelat,
Azi-noapte, când dormeai,
Ţi-am desenat pe tălpi Planeta Venus
Şi te-am transformat în Luceafăr.
Iubito, mi-ai spus că adori răsăritul,
Dimineaţă, înainte ca ochii tăi să zâmbească,
Ţi-am desenat în ei Soarele, ca tu să străluceşti
În fiecare dimineaţă a vieţii noastre.
Iubito, mi-ai spus că adori apusul,
În seara aceasta, am desenat în interiorul tău dragostea,
Ca să fiu sigur că ea nu va apune niciodată.
Iubito, mi-ai spus de mii de ori că mă iubeşti,
Iar eu voi desena pe sufletul tău, toată viaţa, iubire,
Atunci când dormi sau îmi zâmbeşti ,
Aprobând măiestria mea de artist visător.

Sursa foto - http://images.google.ro/images
http://www.funonline.ro

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine, îţi spun repetat,
Mi-e dor de zâmbetul ce nu l-am uitat,
Mi-e dor de atingeri şi şoapte,
Mi-e dor de iubire , la ore în noapte,
Mi-e dor de doi ochi ce dulce-mi zâmbesc,
Mi-e dor de buzele ce sărută Dumnezeiesc,
Mi-e dor de un deget să-mi mângâie faţa,
Mi-e dor de iubirea ce-mi înfrumuseţează viaţa,
Mi-e dor de un braţ ce-al meu cap să-l pun,
Mi-e dor de un suflet cu foarte mult bun,
Mi-e dor de un gând dintre cele mai bune,
Mi-e dor de carisma omului minune,
Mi-e dor de-o plimbare ţinându-ne de mână,
Mi-e dor şi de ploi, dar şi de furtună,
Mi-e dor de copilul din mine ce strigă,
Mi-e dor de o viaţă ce nu mă intrigă,
Mi-e dor de-o vacanţă la mare, la munte,
Mi-e dor să îmi scrii amintiri pe-a mea frunte,
Mi-e dor să îţi spun cât de mult te doresc,
Mi-e dor să îţi spun că vreau să trăiesc,
Mi-e dor, de tine îmi  e dor, te iubesc!



Sursa foto - http://images.google.ro/images

Pe o bancă-n Cişmigiu...

Ne-am întâlnit aseară, pe-o bancă-n Cişmigiu,
M-ai strâns atât de tare-n braţe, de mine nu mai ştiu,
Un sărut lung apoi mi-ai dat ca să fii sigur,
Că eu voi fi pe veci numai şi numai a ta , desigur.
La ureche mi-ai şoptit cu nerăbdare şi plin de resemnare,
Trebuie să-mi gestionez gesturile , în seara asta mare,
Altfel o să spună lumea că ne sărutăm precum în Casablanca,
Vor reclama la primărie de ciudă, ca să desfiinţeze banca.
Nu vom putea accepta aşa ceva sub nicio formă,
E banca noastră, numai a noastră ce dă iubirii noimă,
Aici a început iubirea noastră să se –nfiripe,
Aici m-ai strâns în braţe în cele mai frumoase clipe.
Trecătorii se uitau la noi, unii miraţi, alţii cu seninătate
Şi ne-au trimis cu privirea şi bunăvoinţă , în intimitate,
Ca să nu le facem şi lor poftă
De-atâtea îmbrăţişări ce curg cu fiecare strofă
O strofă ce-o reciţi din poezia-ţi dragă:

„ Îmi citeşti un rând,
Îţi citesc un rând,
Suntem doar noi doi şi atât,
Iubire rând cu rând...”

Mii de gânduri mintea-mi invadeză,
Mii de trăiri au dat năvală şi mă ţin trează,
Ai reuşit să faci din mine ce nu a reuşit
Toată armata de bărbaţi, din tot acest ţinut.
Acest „ţinut” este Planeta pe care navigăm
În ape tulburi şi proză scurtă, ca să ne delectăm,
Privirile şi gândurile mi le-ai anihilat
Cu încă o doză mare de iubire, iubire de bărbat.
Şi tot pe bancă tu mi-ai spus, un pic orgolios,
„Dependentă” să fii de mine, sună tare frumos,
Viaţa-i plină de surprize destul de neplăcute,
Însă, de data asta, viaţa vrea cu patimă să mă sărute.
Si mă sărută cu o surpriză nespus de frumoasă,
Aducându-te pe tine, la mine-n suflet şi în casă,
În casa unde-ai scris aseară, pe coala albă a patului, iubirea,
Cu fraze-gesturi pline de delicateţe şi pasiune, fericirea.



Sursa foto - http://images.google.ro/images

De vorbă cu viaţa...

Astăzi, dis-de –dimineaţă,
Mi-a bătut la uşă... minunata viaţă,
M-a rugat s-o las să intre-n casă
Şi să punem toate „cărţile” pe masă.
Aşa vrea ea să discutăm noi ”faţă-n faţă”,
Despre un drum ce duce către o nouă viaţă.
Mă-ntreabă multe, îmi pune infinite întrebări
Nu mai ştiu unde mă aflu de atâtea căutări.
Căutări ce-mi spun adesea,
„Încotro vrei să apuci?”
Eu răspund că n-am o ţintă
Vreau un lucru, doar atât,
Viaţa să nu mă mai mintă!
„Eşti minţit de viaţă, zici!
Atunci, cred că am greşit,
Nu ştiu ce fac eu aici.”
Spuse viaţa supărată fiindcă eu acuz
Tot ce mi se-ntâmplă şi consider un abuz..
Îi dăruiesc vieţii o cafea amară,
Ca să simtă cum mi-a fost aseară
Când, rătăcit cu gândurile mele,
Speram să aflu un răspuns privind către stele.
Răspunsul ce doresc să-l ştiu
Şi sper că nu e prea târziu,
La întrebarea ce mă mistuie acum
„Către ce mă-ndrept, care este drumul bun?”
Mă ia de mână viaţa şi-mi şopteşte
„Fă ceea ce simţi, iubeşte şi trăieşte,
E drumul cel mai sigur către împlinire,
Dă-i sufletului sens , umple-l de fericire!”
Acum, eu plec, sunt sigură că ştii
Ce drum s-alegi, să n-ajungi pe pustii,
Mă-nclin şi-i mulţumesc eu vieţii,
De sfatul ei , la ora dimineţii.


Sursa foto - http://www.prowallpapers.ro/drumuri-desktop-wallpapers.html

Fără să te văd , îmi place cum dormi…

Am trecut pe la tine iubito, din nou,
Am bătut la poarta sufletului tău,
Dar nu mi-ai răspuns astă-seară,
Atunci, am rămas de pază la visele tale o clipă,
Ca tu să poţi dormi în sfârşit, liniştită…
Fără să te văd, îmi place cum dormi…
Ca un nou-născut după baia cu aromă de măsline,
Ce ţi-a transformat pielea în catifea şi rubine.
Imaginaţia mea fuge către dorul de tine,
Îmi place să cred că mă visezi doar pe mine.
Imaginea ta sfântă îmi face noaptea lină,
Îmi mângâie privirea şi somnul ce acum o să vină,
Am stat de pază aici, ca nimeni să nu-mi fure
Un chip ce îl ador , îl scald în mare de iubire.
E chipul tău, e sigur că-i al tău,
Îmi vine să repet, îndrăgostit mereu..
Aştept cu nerăbdare să-ţi spun cât te doresc,
Aştept cu dor de viaţă, un suflet ce-l iubesc.


Sursa foto - http://images.google.ro/images

DACĂ - Rudyard Kipling

(n. 30 decembrie 1865 Bombay, India - d. 18 ianuarie 1936)

Dacă e vineri - e poezie pe pâine - Rudyard Kipling




Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; munca,viata
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Dor de tine...

Mi-e foame de tine , iubito,
Mi-e sete de roua buzelor, ce-n mine-ai sădit-o,
Mi-e dor de viaţa vibrândă din tine,
Mi-e sufletul sfâşiat , de nopţile pline.

Nu dai niciun semn, să ştiu că eşti bine,
Nu ştiu, nu-nţeleg ce-i cu tine,
Îmi bântuie-n minte, doar gânduri străine
Ce strigă mereu”Ce dor mi-e de tine!!!”

E dorul acela ce l-am cunoscut
La prima-ntâlnire, când tu mi-ai plăcut.
Plecată ai fost, te-ai întors, ai tăcut,
Iar eu, disperat, am sufletul mut.

Te strig încontinuu, cu mintea rănită
Ce caută odihna, în noaptea răpită
De gândul, ce-apasă greoi peste mine,
Nelinişti, iubiri, tristeţi, ce plâng cu rubine.

Îţi scriu două vorbe, ziua şi seara,
Sperând c-o să vezi ce grea-i aşteptarea,
Te rog, trimite-mi un gând , de urgenţă,
De nu vrei să mor în paşi de cadenţă.

Inima-mi plânge de-atâta durere,
De ochii tăi verzi, ce îmi dau putere,
Ia-mă de mână, să simt că eşti bine,
Du-mă cu tine-n pustiu , dacă-i bine.

Te chem., te doresc, secundă de secundă,
Nimic nu-mi mai place în viaţa mea sumbră,
De-atâta trăire ascunsă în umbră,
Ca ochii din jur să nu o pătrundă.

Aştept acea clipă în liniştea serii,
O clipă să pună lacăt durerii,
Mă plimb într-un cerc, nu-mi găsesc locul,
Mă-ntreb ce-i cu mine, cum să sting focul?

Un foc ce mă mistuie şi arde acum
Făcându-mă torţă, făcându-mă scrum.
Sper să renasc din iubirea ta blândă,
Ce vine cu patimă şi mă inundă.


Sursa foto - http://images.google.ro

Gripă și prieteni de calitate

Gripa nu m-a ocolit, însă a fost un prilej de a sta mai mult în pat și de a lucra la designe-ul blogului. De asemenea, a fost o ocazie de a-mi face prieteni noi. Slavă Domnului că nu e țara asta plină de parveniți, lingăi și valeți. Mai sunt încă oameni care muncesc, iubesc, gândesc sănătos, pun preț pe lucrurile cu adevărat importante : viața, natura, cartea, caracterul, persoane pentru care Universul lor nu se reduce doar la Bani. Am să vă povestesc peste câteva zile despre parveniți, despre cei care sunt convinși că s-au născut pentru a îndeplini o singură misiune, cea de director.