M-ai învăţat, te-am învăţat...

 


M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,

M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,

M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.

Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,

Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,

Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,

Te-am învăţat cum să îţi alini dorul.

 Am învăţat şi numai împreună,

Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,

Am învăţat doar unul de la altul,

Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.

M-ai învăţat c-o strângere de mână,

Alungă în neant orice furtună,

M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,

Redă speranţa în suflet rătăcit.

Te-am învăţat să cânţi  când îţi e greu,

Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,

Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,

Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,

Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,

Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,

Am învăţat doar  împreună că dragostea învinge.

Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,

M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,

Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,

Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.

M-ai învăţat să conturez  în versuri gânduri albe,

Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,

Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,

Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.

Am învăţat să bem şi miere, şi venin,

Am învăţat s-avem în suflet doar senin,

Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,

Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

 

Am învăţat  tot ce mi-ai dăruit,

Ai învăţat tot ce  ţi-am oferit,

Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,

Iubirea noastră sigur va merge mai departe.

Aleile sufletului

În fiecare zi mă plimb cu încântare,
Pe aleile din suflet şi-ncep cu cea pe care,
M-am întâlnit cu tine pe banca dorului
Şi c-un sărut ai dat viaţă sufletului.

Mă-ndrept apoi pe aleea încărcată de fericire,
Cu drag adun flori prinse-n buchete de iubire,
Aici mi-ai spus cândva cu ochii plini de lacrimi,
C-ai strâns în suflet vise, trăiri şi multe patimi.

Îmi place să mă plimb ţinându-te de mână,
Pe aleea unde viaţa aduce şi furtună,
Este acea alee unde iubirea ştie,
Că poate să-ntâlnească bulgări de gelozie.

Dar trece şi furtuna pe care gelozia
O schimbă cu aleea unde renaşte astăzi poezia,
Din ale cărei versuri se-nalţă pe alei,
Parfum şi catifea din florile de tei.

Aleea următoare este un loc fluid,
Din lacrimi calde ce cândva l-am construit,
Lacrimi de fericire fiindcă eşti lângă mine,
Iar la bine şi la greu mă pot baza pe tine.

Gândurile mă-nsoţesc pe aleea ce-mi apare-n faţă
Şi care se numeşte simplu şi frumos, VIAŢĂ,
Ne-ndeamnă s-o parcurgem cu seriozitate,
Cu bucurie-n suflet, dar şi cu demnitate.

SURSA FOTO - https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioVg7DHvm3fa9aBY9yV7Uc-fi9zZKo78aBi7NILrt4934ogMOFAxz9q3b_U4lcdZ2sfyoVFj0qn20x_xuFNpmNzMuFEEbBMxuXk4wrEARDE5kUVi4DOEsd1gB93P12tAH2w50LAvii0yQZ/s400/a_133.jpg