joi, 31 decembrie 2009

LA MULŢI ANI!



Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă cuprindă pe toţi , să aveti parte numai lucruri frumoase şi să vi se împlinească toate dorinţele.
Vă doresc să puteţi trece mai uşor peste nerealizări, să reuşiţi să uitaţi urâţenia lumii, să aveţi dorinţa de a vă dărui, făra rezerve şi condiţionări, tuturor celor ce au nevoie şi de a avea puterea de a străluci.
LA MULŢI ANI!

miercuri, 30 decembrie 2009

PEŞTERA DE FOC


Călătorim prin peştera de foc,
Fără hartă, fără ghid,
Dăm peşterii iubire şi noroc,
Născând poveşti pe fiecare zid.

Stalactitele-mi dau mâna,
Iar una mai chipeşă,
Îmi face cu ochiu-ntruna,
Vorbele-mi adulmecă.


Merg pe câmp de stalagmite,
Corigent devin în trup,
Simt fiorul cum emite
Pe frecvenţe cu năduf.

Arde-n mine stalagmita,
Clocot rece scoate fum,
Îmi îmbrăţişez iubita,
Stalactite-i pun pe sân.



Pe câmpul de stalagmite,
Pat de gheaţă am aşternut,
Îmi îmbrăţişez cuminte,
Iubita cu gândul mut.

O sărut şi-n ea se aprinde,
Foc de gheaţă, de rubin,
Foc ce trupul mi-l cuprinde,
Mă transformă-n dulce vin.

Vin ce-ţi înfioară simţul,
Furibund ne-mbrăţişăm,
Pasiunea şterge timpul,
În sărut ne cufundăm.

Îţi sărut fruntea-nstelată,
Mă îndrept flămând spre ochi,
Din obraji muşc o bucată,
Şi în păr tu mă îngropi.

Cu un deget mângâi gâtul,
Se topeşte totu-n jur,
În noi clocoteşte totul,
Păcatul devine pur.

Mâna dragostei aţâţă,
Lumânări cu trup de ţurţuri,
Emanând iubire crudă,
Născută din două trupuri.

Trupuri arse ce vibrează,
În ecou de peşteră,
Ce cu frigul rezonează
Şi-l transformă-n flacără.

Suntem unul şi doar una,
Peştera ne este astru,
Simt cum nu m-ascultă mâna,
Poveşti scrie pe trup sacru.


SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

marți, 29 decembrie 2009

HANGIŢA

Paşii mă conduc către han,
Unde hangiţa m-aşteaptă,
Să-i strecor în sân un ban
Pentru vinul din carafă.

Luna îmi ţine isonul,
Stelele îmi scriu destinul,
Cometa lansează zvonul,
Că mi-e viaţa precum vinul.

Invitat de Carul Mare,
Ce îmi scrie drum spre han,
Sui în el cu nerăbdare
Şi încep să ţes un plan.

Îmi pun steaua la rever,
Iar pe frunte trag cometa,
Aşez bolta-n colţ de guler,
Pe hangiţă s-o dau gata.

Elegant, plin de mister
Cobor din Calea Lactee,
Din imens albastru cer,
Către dulcea mea femeie.

E hangiţa mândră floare,
Ce-mi trimite din priviri,
Zâmbet dulce, vorbe rare
Şi-un sărut plin de trăiri.


Din roşul strâmt de rochiţă,
Sânii joacă tangoul mut,
Unduiri de ştrengăriţă,
Sub volanul ei tăcut.

Sub privirile hulpave
Serveşte hangiţa vinul,
În paharele concave
Licoarea precum pelinul. .


Privirea-i tandru vânat,
Ce-mpănează sentimente,
Prinse-n suflet fazandat,
Printre simţuri virulente.




Scot steaua de la rever,
E arvuna pentru vin,
Priviri pline de mister,
Capturează gând divin.

Iau cometa de pe frunte
Şi plătesc licoarea toată,
Iar sub bolta de la guler,
Sărut hangiţa înc-o dată.



SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

luni, 28 decembrie 2009

PETALE DE TRUP

UPDATE - AM PRIMIT ACEST DAR MINUNAT DE LA PRIETENA Passion4God .
ÎL DĂRUIESC CU TOT SUFLETUL TUTUROR MUSAFIRILOR DRAGI.




Ne-am întâlnit pe o petală de trup

La hotarul dintre trei şi patru,

Atunci când ziua adulează noaptea,

Ne-am potolit pe covor de petală

Şi am încrucişat fir de dor regăsit...

La graniţă, trei ne-a încondeiat fila de iubire,

Patru cernea fiori proaspeţi de nemurire,

Am strâns în pumni fiorul,

L-am tălmăcit în floare de gând,




Totul dănţuia de viaţă

Şi s-a metamorfozat în clocot de culoare.

Am înlănţuit roşu pe trupul plin de freamăt,

Doar alb am strâns în gânduri

Şi verde în ochi ucigători,

Cascade de albastru erupeau din temelia

Petalelor de trup.





SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

duminică, 27 decembrie 2009

DISTANŢĂ DE DOR

Distanţa-i mică, dorul e mare,
Un singur pas până la tine,
Suspin un zâmbet în alb de floare,
Parfum de roşu, trăiri sublime.

Sărut un umăr, îi mângâi teama,
Fiorul dulce azi îl îmbracă,
Tresare porul, deschide crama
Cu sânge clocotit în teacă.


Pe frunte degetul îţi cântă
O melodie de anvergură,
Aşează nota cea căruntă
În ordine pe partitură.

Un vis topit în obraji rumeni
De taine ascunse în munţii lor,
Un vis ce azi pe frunte-l semeni
Şi-l poleieşti cu praf de por.




Cuprind dulcele din priviri,
În pumni curaţi de răsărit,
Simt zbucium aprig de trăiri,
În braţe pure de asfinţit.

Străbat distanţă de lung dor,
Cu-n singur pas până la tine,
Zâmbesc suspin în alb fior,
Parfum de roşu, trăiri divine.






SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

sâmbătă, 26 decembrie 2009

TU EŞTI...



Tu eşti prezent şi viitor,
Tu eşti speranţă şi iubire,
Tu eşti tot ce înseamnă dor,
Tu eşti destin şi împlinire.

Tu eşti corabie pe mare,
Tu eşti catargul ce mă-ndrumă,
Tu eşti colacul de salvare,
Tu eşti un val cu multă spumă.




Tu eşti nisipul ce mă arde,
Tu eşti stânca ce mă păzeşte,
Tu eşti culoarea din smaralde,
Tu eşti scoica ce mă-nveleşte.

Tu eşti apus şi răsărit,
Tu eşti capăt de ţărm stingher,
Tu eşti tot ce mi-am dorit,
Tu eşti felia mea de cer.





Tu eşti şi marea din ocean,
Tu eşti iubirea mea sărată,
Tu eşti ce am şi ce nu am,
Tu eşti şi soarta nefardată.

Tu eşti furtună dar şi soare,
Tu eşti tot ceea ce sunt,
Tu eşti în viaţa mea culoare,
Tu eşti tot ce-i bun şi sfânt.






Tu eşti ozon şi mângâiere,
Tu eşti atingeri şi sărut,
Tu eşti tot ceea ce nu piere,
Tu eşti poftă, fior tăcut.

Tu eşti ploaie, dar şi furtună,
Tu eşti soarele după ceaţă,
Tu eşti iubirea mea nebună,
Tu eşti dorinţa mea viaţă.



SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

vineri, 25 decembrie 2009

Pomul Craciunului - George Cosbuc




Pomul Craciunului - George Coşbuc
(n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti)
Dacă e vineri - e poezie pe pâine





Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!



Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.



Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.








SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com





UPDATE - AM PRIMIT DE LA SFINX777 UN DAR MINUNAT PE CARE ÎL OFER SPRE ASCULTARE TUTUROR CITITORILOR MEI.




joi, 24 decembrie 2009

IUBIREA CA O FLOARE



Am ridicat între noi zid fraged de flori,
Atingerea albă şi pură a florii naşte fiori,
Din ploaie de flori, iubire şi dulce mireasmă
Ridic alt zid metaforic clădind astfel o casă.


E casa iubirii şi casa dorinţelor ascunse,
O casă în care visele sunt oricând atinse,
Din floare de colţ construiesc cină divină,
Prin ochiul casei lampa trimite flori de lumină.



Pe patul de flori construit din roşu de roză
Am pus pernă de tei şi aşternuturi de tuberoză,
Să-nvelesc al tău trup gingaş de albăstrea,
Să respiri prin toţi porii numai dragostea mea.


Te ating, te cuprind, te doresc, te iubesc,
Sub tavanul de maci sentimente adânci înfloresc,
Modelez flori de rouă pe spate fierbinte şi pur,
Cu buza însetată şi arsă sărutul ţi-l fur.



Freamăt de spin răsună prin glasul tău diafan,
Frenetic plimb mâna pe trupul întins pe divan,
Iubirea o beau cu nesaţ din floare de orhidee,
Licoarea mă-mbată, m-aruncă-n extaz trup de femeie.





SURSA FOTO - http://people.desktopnexus.com

miercuri, 23 decembrie 2009

EXPLOZII DE IUBIRE

UPDATE - ora 18 00 - un alt dar minunat oferit de pondering4cat .



Mulţumesc şi cu toată dragostea îl ofer tuturor musafirilor dragi.
UPDATE - ora 11 30 - am primit de la minunata prietenă Mariana - Psalm de Dor - acest dar minunat( click pe îngeraş),

pe care îl ofer cu toată dragostea tuturor cititorilor mei.

Mulţumesc şi trimit gânduri pline de iubire către tine şi cei dragi ţie!

Pictez, sculptez pe trupu-ţi
Troian fierbinte de iubire,
Bulgării albi şi muţi
Devin fiori prinşi în safire.
În delicata-ţi palmă
Nasc dulci nămeţi de fericire
Timid pun şi cu teamă
Gheţari topiţi de-a ta privire.
Un freamăt, o dorinţă
O stea din Car îţi dăruiesc,
Tresaltă cerul a neputinţă
Când viaţă-n trup eu îţi sădesc.



Şirag de braţe îţi pun la gât,
În păr aştern stele de vată,
Te strâng cu dor şi te sărut,
Vibrezi de dragoste-mbătată.
Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,
Topesc pe buze gând ascuns,
Strivesc obrazul fremătând de bine,
Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.






Strâng cu putere trup contorsionat
De flacăra nebună,
Ridic spre cer gând de păcat
Şi-un strigăt către lună.
Iar pe urechi de catifea, firesc
Presar dans de cuvinte,
Şoptesc frenetic"Te iubesc",
Tresari şi arzi în gând fierbinte.





SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

luni, 21 decembrie 2009

Capitol de viaţă

UPDATE- ora 10 27 - Un alt dar primit de la Ileana - Acuarele - trimis pe 9 noiembrie 2009 despre care am aflat abia astăzi. Îmi cer scuze şi îl postez cu mare drag.
Mulţumesc şi trimit toate gândurile mele bune către tine şi cei dragi ţie.

UPDATE- ora 16 46 - Am primit acest premiu de la prietenele mele dragi Ana-Maria şi Tasha cărora le mulţumesc din tot sufletul şi rog ca acesta să fie preluat de toţi musafirii blogului meu.


UPDATE – Am primit acest PREMIU de la prietena mea dragă, Elena Marin Alexe. Îl inserez cu mare drag aici şi îi mulţumesc…



De pe asfaltul minţii extrag filele vieţii,
Fac un itinerar spre anii tinereţii,
Pictez orice secundă în alb imaculat
Şi-n trandafiri de nea totul e transformat.

Pe fiecare filă am întâlnit iubire
Şi fiecare pas m-a dus spre fericire,
Iar printre roze mute amorezaţi deplin
Am torturat iubirea cu vraja unui spin.

Fac slalom printre rânduri şi ţes o amintire,
Vertij de gând coboară pe pârtie-n neştire,
În drumul său adună tot ce înseamnă viaţă,
Tristeţi, înţelepciune, iubire şi povaţă.

Visez la toate acestea în goană printre rânduri,
Înot cu nonşalanţă în marea mea de gânduri,
Un intermezzo scurt punctez cu prespicacitate,
Pe rândul de pe filă numit maturitate.

Confortul vieţii mele e dat de simplitate,
Bifez pe fila vieţii eşec, celebritate,
Nu-s rânduri inventate şi puse într-un capitol,
Sunt rânduri scrise-n pagini modest, fără ridicol.




sâmbătă, 19 decembrie 2009

ANTITEZĂ

UPDATE - ORA 4.00 - VĂ RECOMAND CU TOATĂ DRAGOSTEA SĂ VIZIONAŢI AICI "NUNTA MUTĂ", FILMUL LUI HORAŢIU MĂLĂELE.
VIZIONARE PLĂCUTĂ!

UPDATE
-ora 18 53- un alt premiu de la buna mea prietenă RAZĂ DE SOARE şi următorul mesaj pentru care-i mulţumesc" Geanina = fiindca ai depasit momente dureroase, fiindca esti alaturi de cei care au nevoie, esti solidara si imparti pupici si imbratisari peste tot...fiindca poeziile tale transmit iubire, speranta si frumusete..."

Premiul merge către toţi cititorii mei.


UPDATE – Am primit un premiu deosebit de la ARIPI DE FLUTURE şi îi mulţumesc din suflet… Îl ofer mai departe tuturor musafirilor dragi care îmi vor călca pragulvirtual... Geanina şi Cristi vă doresc o după-amiază plăcută, plăcută, plăcută!




Am primit această poezie pe mail de la tânărul Gabriel Vulpoiu cu rugămintea de a o publica pe blogul meu. O fac cu mare drag de fiecare dată pentru cititorii mei.

Mă simt uneori în antiteză cu cerul, cu pământul, cu mine însumi
Mi-am asumat cu această ocazie o gamă întreagă de riscuri
Ştiu că fac erori, oricum prima eroare cred că sunt chiar eu
Mă simt ca o specie rară, împăiată, şi-ascunsă-n-tr-un muzeu.


Sunt în antiteză cu timpul cu clepsidra cea veche
Plin de parf, caut o clipă de a mă reabilita
Încerc a fredona o melodie după ureche
Dar nu mă pot, şi nu mă pot încă ierta.


Mă simt cu totul cufundat în melancolie
După vremurile ce nu demult le detestam
Antiteza cu timpul nu este-o parodie
Ar fi o utopie, dar nicidecum nu-l pot păstra.


Plec pe drum şi lumea nici nu mă vede, mă loveşte
Am intrat oare în antiteză cu materia ?
Lumea-ncontinuare de mine nu se fereşte
Parcă-n acest moment am devenit un paria.


Nimic nu mai am în gând; ce şi cine sunt acum ?
Semăn eu oare cu Frankenstein, cumva ?
Mă simt învăluit în ceaţă, nor şi fum
Nu mă ia în serios nimeni acum !


Cad în genunchi , nu-mi pasă că-ntr-o baltă
Nu simt nimic, probabil şocul a fost mult prea dur
Inima de loc nu mai saltă
Sunt ABUR !

Vulpoiu Cristian Gabriel

miercuri, 16 decembrie 2009

Prietenie


UPDATE - ora 23 30 - un dar primit de la ADITEEA.
Mulţumesc pentru melodie, prietenă dragă!
THEODOR MUNTEANU - PRIETENIA

UPDATE - ora 23 15 -
din acestă noapte puteţi accesa blogul minunii de om, CRISTIAN LISANDRU, la următoarea adresă: http://lisandrulisandru.wordpress.com/.
SUCCES ŞI CITITORI FIDELI, IUBIREA MEA!

UPDATE - prietena noastră DAIANA ne-a pregătit o surpriză de sărbători, cadouri de mare fineţe pentru toţi copiii.
Puteţi vizualiza galeria AICI.

Prietenia-i zâmbet, alint şi mângâiere,
E cel mai bun balsam în clipa de durere,
Poţi fi stăpânul lumii, a tot ce te-nconjoară,
Fără prieteni sigur viaţa-i doar o povară.

Prietenia-i suflet, e multă fericire,
Prietenia-i cântec ascuns într-o privire,
Prieten te numeşti dacă în orice timpuri,
Iubirea o sădeşti cu mine-n anotimpuri.

Prieten te numeşti când vii în ajutor
Şi vorba blândă mi-o dăruieşti cu dor,
Prietenul meu fii şi credincios rămâi,
În fiecare zi ca dragostea dintâi.

Am scris aceste rânduri cu gândul la voi toţi,
Ce îmi citiţi prin gânduri, în versuri printre nopţi,
Vă mulţumesc, mă-nclin în faţa tuturor
Şi vă iubesc deplin cu gând de autor.





SURSA FOTO - http://www.desktopnexus.com

duminică, 13 decembrie 2009

Am împărţit iubirea...


UPDATE
- VĂ RECOMAND CU TOATĂ DRAGOSTEA SĂ VIZIONAŢI AICI FILMUL "SUPRAVIEŢUITORUL" UN FILM ÎN REGIA MARELUI SERGIU NICOLAESCU.


Am împărţit perpetuu iubirea cu tine,


M-am îmbătat necurmat de arome
divine,

Ai decojit visurile pline de fericire


Şi-am fremătat sub palmele gingaşe de împlinire,


Din lacrimi ai smuls extazul iubirii trăite,


Când m-am prosforat fără teamă braţelor tale vrăjite,


Izvor devenind ce-şi urmează cursul firesc,


Spre tine, prin tine contopindu-ne Dumnezeiesc.


C-un deget duios pe fruntea de rouă aşterni,

Un freamăt lăuntric ce-mi cântă impetuos cum mă chemi,

Iubirea ne-nvăluie, crucifică şi ne îmbată,

Iubirea ne macină şi tot ea ne arată,

Cum să trişăm o viaţă uscată şi posacă.



SURSA FOTO - http://abstract.desktopnexus.com

vineri, 11 decembrie 2009

Tu eşti somnul de Ana Blandiana




Dacă e vineri - e poezie pe pâine


Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?hl=ro&source=hp&q=ana+blandiana&um=1&ie=UTF-8&ei=znshS5e-N5Sh_AaqkMixCg&sa=X&oi=image_result_group&ct=title&resnum=4&ved=0CCQQsAQwAw

miercuri, 9 decembrie 2009

Ocupat pentru un veac

Franţuzoaică regăsită,
Cam tristă, cam necăjită,
De mine ţi-ai amintit
Şi-mi repeţi cum ne-am iubit.
O iubire scurtă, scurtă,
Precum mintea ta zăludă,
Îmi trimiţi la două zile
Scrisorele de iubire,
Dar eu sunt cam ocupat
Cel puţin încă un veac,
Într-un mail ai ataşat
Amintiri ce le-am uitat,
Amintiri pe care eu
Le-am trimis la coş mereu,
Tu insişti şi scrii de zor
Poate, poate capeţi spor.
Ce să-ţi spun ca să-nţelegi
Că-s îndrăgostit pe veci.
De cine? nu întreba,
Asta chiar nu-i treaba ta.
O iubesc cum n-am iubit
De suflet mi s-a lipit,
Pe stradă merg rătutit
Fiidcă visul s-a împlinit.
Am găsit marea iubire,
Viaţa cântă împlinire,
Iar tu franţuzoaică tristă
Caută o altă pistă
Şi nu te mai umili,
Nici nu te copilări
S-ar putea să ai surprize
Dacă faci şi mâine crize,
Franţuzoaică regăsită,
Cam tristă, cam necăjită,
Fiindcă viaţa mea-i frumoasă
Lângă femeia aleasă.

http://media.photobucket.com/image/fata%20trista/suzi_55/amor/e91ad530b734f9be0d0f6f365b0855e2.jpg

duminică, 29 noiembrie 2009

Simfonia fericirii



Simfonia fericirii îmi adună gândurile,

Creionez pe-al ei portativ toate visurile,

Fericirea-i aici, peste tot şi pentru toată lumea,

O poţi descoperi doar dacă suprimi furtuna.

Atinge-mi mâna şi raze de suflet te vor îmbrăţişa,

Pune şi sunet, iar inimile în acord deplin vor vibra,

Toarnă culoare şi transformă totul în ton de iubire,

Priveşte-mă în ochi şi alungă-mi teama de fericire.

Abundenţa, splendoarea şi frumuseţea se ascund în a sa simfonie,

Fericirea se naşte din împăcarea cu sine, ea este armonie,

Este agonie şi este extaz atunci când panta abruptă o urci,

Este visul privit prin gaura cheii pe care doreşti să-l atingi.



SURSA FOTO - http://sorinalukacs.files.wordpress.com/2008/12/fericire.jpg

vineri, 27 noiembrie 2009

Iubire de Lucian Blaga




Dacă e vineri - e poezie pe pâine
(n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, judeţul Alba - d. 6 mai 1961 la Cluj)

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?hl=ro&q=lucian%20blaga&um=1&ie=UTF-8&sa=N&tab=wi

vineri, 20 noiembrie 2009

Ce fericiţi am fi-mpreună! de Alexandru Vlahuţă




Dacă e vineri - e poezie pe pâine
(n. 5 septembrie 1858, Pleşeşti (azi Alexandru Vlahuţă, Vaslui) - d. 19 noiembrie 1919, Bucureşti)

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! …

Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti…

Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.

O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ…

De ce nu vrei? … Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.

Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.

La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar?…

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti …
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi?…

Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept!…

Ce fericiţi am fi-mpreună! …
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! …

O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! …

vineri, 13 noiembrie 2009

Noapte de toamnă - George Topârceanu



Noapte de toamnă

Dacă e vineri - e poezie pe pâine

(n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi)


Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă...

Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar

Şi-n grămezi de neguri apele se strâng...

Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac...

Dar când iese luna, streşinile tac.

Dormi, iubire dulce!...
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare...
Gândurile mele vin să te deştepte,
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
Să cobori în toamna limpede şi rece
Şi, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma paşilor de-acum.

luni, 9 noiembrie 2009

Viața ca o frunză


Un vis frumos de toamnă am scris pe palma-ți frunză,
Iar gândurile toate le-am transformat pe pânză,
Pe pânză am zugrăvit visul ce l-am visat,
Și galbenul din vis în colț l-am picurat.
Am presărat și roșu din visul de iubire,
Pentru ca frunza-palmă să treacă-n nemurire,
Pe-arătătorul frunzei s-a scurs povara vieții,
Cu toate celelalte alung gândul tristeții.

Parcurg lin cu privirea visul fardat pe degetul cel mare,
Stropit puțin cu negru în drumul vieții tale,
Cu grijă sărut frunza, pe degete, pe față,
Încet și sigur frunza revine iar la viață.
Ea plină de-ncântare se-așează pe verdeață,
Verde de brad o strânge și cald o-mbrățișează,
Îi mângâie suspinul, îi cântă fericirea,
Îi cântă viața toată, îi cântă nemurirea.
Din verde crud de brad și galben de stejar,
Am construit un vis ce-mi face viața dar,
O-ncarcă de speranță, crâmpei de fericire,
Ce dă zilelor mele noimă și strălucire.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?client=firefox-a&rls=org.mozilla:ro:official&channel=s&hl=ro&source=hp&q=noiembrie%20frunze%20toamna&um=1&ie=UTF-8&sa=N&tab=wi

joi, 5 noiembrie 2009

Modelând iubirea

UPDATE - ORA 07 00 - MULŢUMESC CU TOT SUFLETUL MAESTRULUI DUMITRU NEGOIŢĂ PENTRU PREMIUL ACORDAT BLOGULUI MEU.

UPDATE - Vă invit să vizitaţi blogul "Simte-te ca o lebădă"

Mă-ndrept către fereastră, ating, privesc şi sper
Că-i chipul tău pe-un nor ce-nalţă ochi spre cer,
Iar gândul meu pufos îţi mângâie privirea,
Cu-n deget cald şi blând redându-i strălucirea.

Pe genele-ţi de vată pictez Pasărea Phoenix,
În ochi de cer albastru torn dulcea sevă Onix,
Ating buzele-ţi moi cu roşu curcubeu,
În pletele-ţi întoarse îţi prind Soarele meu.

Stau nemişcat o clipă de teamă să nu pleci,
Apoi te prind de mână, un prag de nor să treci,
Îl modelezi cu fruntea compresă rece-mi laşi,
Pe dorul ce-mi frământă sufletu-mi nărăvaş.

Îţi croşetez iubirea pe trup din fir de nor,
Te-mbrac şi aştern pe umăr dulce şi blând fior,
O geană tremurândă m-alintă ştrengăreşte,
Întreaga ta fiinţă zâmbeşte cald, iubeşte.

Iubeşte cu puterea talazului ce-şi sparge
Dorinţele spumoase l-atingerea de mal,
Iubeşte ca meduza blândeţea unui val,
Iubeşte aşa cum nimeni nu ştie să iubească,
Cu patimă arzândă, dorinţă nebunească.

SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?gbv=2&hl=ro&q=cerul+iubirii&sa=N&start=40&ndsp=20

luni, 2 noiembrie 2009

Aleile sufletului



În fiecare zi mă plimb cu încântare,
Pe aleile din suflet şi-ncep cu cea pe care,
M-am întâlnit cu tine pe banca dorului
Şi c-un sărut ai dat viaţă sufletului.

Mă-ndrept apoi pe aleea încărcată de fericire,
Cu drag adun flori prinse-n buchete de iubire,
Aici mi-ai spus cândva cu ochii plini de lacrimi,
C-ai strâns în suflet vise, trăiri şi multe patimi.

Îmi place să mă plimb ţinându-te de mână,
Pe aleea unde viaţa aduce şi furtună,
Este acea alee unde iubirea ştie,
Că poate să-ntâlnească bulgări de gelozie.

Dar trece şi furtuna pe care gelozia
O schimbă cu aleea unde renaşte astăzi poezia,
Din ale cărei versuri se-nalţă pe alei,
Parfum şi catifea din florile de tei.

Aleea următoare este un loc fluid,
Din lacrimi calde ce cândva l-am construit,
Lacrimi de fericire fiindcă eşti lângă mine,
Iar la bine şi la greu mă pot baza pe tine.

Gândurile mă-nsoţesc pe aleea ce-mi apare-n faţă
Şi care se numeşte simplu şi frumos, VIAŢĂ,
Ne-ndeamnă s-o parcurgem cu seriozitate,
Cu bucurie-n suflet, dar şi cu demnitate.

SURSA FOTO - https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioVg7DHvm3fa9aBY9yV7Uc-fi9zZKo78aBi7NILrt4934ogMOFAxz9q3b_U4lcdZ2sfyoVFj0qn20x_xuFNpmNzMuFEEbBMxuXk4wrEARDE5kUVi4DOEsd1gB93P12tAH2w50LAvii0yQZ/s400/a_133.jpg

vineri, 30 octombrie 2009

Vis Alb de Otilia Cazimir


Dacă e vineri - e poezie pe pâine
(n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi)

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înalța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.
Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată foce mari, de glod…
Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licari oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calma și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

vineri, 23 octombrie 2009

Rugă pentru părinti - de Adrian Păunescu




ASTĂZI AM PIERDUT UN OM DRAG SUFLETULUI MEU, DOMNUL LISANDRU, UN OM PE CARE AŞ FI DORIT SĂ-L CUNOSC MAI BINE, ÎNSĂ VIAŢA NE-A DAT ÎNTÂLNIRE PROBABIL MULT PREA TÂRZIU.

ADIO, DOMNULE LISANDRU!


Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.

E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc si eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Suspinele de altă dată cântă... de Mihai Beniuc


UPDATE - AM PRIMIT ACEST PREMIU DE LA GABRIELLA PENTRU CARE ÎI MULȚUMESC ȘI ÎL DĂRUIESC CU ACEEAȘI DRAGOSTE TUTUROR CITITORILOR MEI.

Dacă e vineri - e poezie pe pâine
(n. 20 noiembrie 1907, Sebiş, Arad - d. 24 iunie 1988)

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri
Precum sămânța-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multă, mai bogată,
Mai plină de lumini ca altă dată.

Pe unde-a fost de mult o supărare
Au înflorit zambilele-n cărare
Și-n locul unei șterse cicatrice
Își are cuibul cald o pitulice.

Suspinele de altă dată cântă,
Zdrobirea sufletească se avântă
Schimbată-n ciocârlie și scântee
Și lacrimile vechi sunt curcubee.

Ne doare neizbânda ca o rană
Și nu ne obosește nici o goană
De-a căuta un leac, o mângâiere,
De-a aștepta cuminte și-n tăcere.

Nu ne lăsară anii triști și goi,
Ca toamna rece pomii fără foi,
Ci timpul sărutându-ne pe frunte
Ne-a dat lumina culmilor cărunte.


SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?hl=ro&client=firefox-a&channel=s&rls=org.mozilla:ro:official&q=mihai%20beniuc&um=1&ie=UTF-8&sa=N&tab=wi

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă