M-ai învăţat, te-am învăţat...

 


M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,

M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,

M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.

Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,

Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,

Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,

Te-am învăţat cum să îţi alini dorul.

 Am învăţat şi numai împreună,

Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,

Am învăţat doar unul de la altul,

Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.

M-ai învăţat c-o strângere de mână,

Alungă în neant orice furtună,

M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,

Redă speranţa în suflet rătăcit.

Te-am învăţat să cânţi  când îţi e greu,

Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,

Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,

Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,

Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,

Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,

Am învăţat doar  împreună că dragostea învinge.

Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,

M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,

Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,

Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.

M-ai învăţat să conturez  în versuri gânduri albe,

Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,

Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,

Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.

Am învăţat să bem şi miere, şi venin,

Am învăţat s-avem în suflet doar senin,

Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,

Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

 

Am învăţat  tot ce mi-ai dăruit,

Ai învăţat tot ce  ţi-am oferit,

Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,

Iubirea noastră sigur va merge mai departe.

Anna Karenina, imposibila iubire

UPDATE - Am vorbit cu ALEXANDRA BUCUR, a fost strânsă toată suma necesară opreraţiei. Se pregăteşte să plece către destinaţia unde va fi efectuată operaţia. Ne bucurăm cu tot sufletul ALEXANDRA BUCUR şi aşteptăm veşti de la tine după operaţie.

Gânduri bune şi îmbrăţişări peste normă, dragă prietenă!

A fost suficientă o simplă privire,
Ca să fim stăpâniţi de-o mare iubire,
Ne-am întâlnit din întâmplare,
Pe un peron, într-o gară oarecare.
Este iubirea ce m-a obsedat,
Din acea zi, neîncetat m-a torturat,
Aveam o viaţă extrem de liniştită,
Dar lipsea ceva ca eu să pot fi fericită.
Mi-ai spus atunci că mă doreşti,
Că vrei cu orice preţ să mă reîntâlneşti,
Ţi-am spus atunci că nu accept,
Dar inima sărea din piept.
Eu ţi-am spus „NU”, politicos,
Dar viaţa mi-ai întors pe dos,
Cu o privire, cu un gest,
Simţem că mor, că-nnebunesc.
O altă întâlnire, ce raţiunea o refuza,
Dar pe care fiinţa mea năvalnic o dorea,
S-a întâmplat , atunci cu rapiditate,
Sentimentele-n cascade uitând de moralitate.
Apoi , m-am reîntors sfios acasă,
Reîntoarecerea era ca o pedeapsă,
Pentru că mintea mea era continuu stăpânită,
De chipul tău şi o iubire deja înfăptuită.
Cu Sasha mă jucam, râdeam, vorbeam,
Dar eu la tine mă gândeam,
Copilul, Universul Meu, atât conta,
Acolo, în palatul ce gazdă-mi oferea.
Un palat, în care, de multă vreme s-a uitat,
Ce e iubirea, sentimentul pur şi minunat,
Karenin, soţul meu, mereu îmi repeta ,
Că am respect şi asta e tot ceea ce conta.
Conta doar pentru el, căci eu,
Doar la Vronski mă gândeam mereu,
Un conte ce şi-a părăsit iubita
Pentru Karenina, ispita.
Nu mai conta nimic acum,
Doar o iubire de nebuni,
Un soţ gelos, o răzbunare,
Fără divorţ, fără iertare.
Karenin s-a simţit rănit,
Când, cu Vronski a fugit
Anna, lăsând totul, uitând
De-al său trecut, în labirint.
Divorţul nu l-a obţinut,
Pe Sasha crâncen l-a pierdut
Iubirea ei s-a transformat,
Într-o durere de neuitat.
Durere ce-a trimis-o-n gara,
Acolo, unde, Vronski seara
I-a declarat iubire sfântă
Ce-acum în faţa trenului o-aruncă.
Un destin trist şi o iubire,
Ce poate vrea să dea de ştire,
Că viaţa e croită strâmb,
Cum nouă nu ne dă prin gând.