Se afișează postările cu eticheta privire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta privire. Afișați toate postările

luni, 28 septembrie 2009

Curcubeu în septembrie

UPDATE - Vă invit pe blogul ,,Verba volant, scripta manent,, pentru o porție de râs pe care o oferă gazda, tuturor bloggerilor. O zi divină să aveți!

E toamnă în sufletul tău,

O toamnă-n culori de curcubeu,

Curcubeu pictând după ploaie cursiv,

În culori pastelate, acronimul ROGVAIV.

Am conturat toamna şi i-am dat viaţă,

Roşu de foc i-am pus astăzi pe faţă,

Oranjul în frunze l-am picurat

Şi galben de grâu în păr i-am pictat.

Din verde agate în ochi eu i-am pus,

Suferinţa, stresul, eşecul, toate au apus.

În piatra de opal şi albastrul vibrează,

Indigoul în flori toarnă viaţă spre amiază,

Violet este cerul ce-mi zâmbeşte complice,

Încă o toamnă am prins în buchetul de spice,

Un buchet răsărit din curcubeul iubirii

Desenat după ploaie pe aleea privirii.


SURSA FOTO - http://images.google.ro/images?hl=ro&um=1&q=culorile+curcubeului&sa=N&start=280&ndsp=20

luni, 14 septembrie 2009

O singură viaţă...



UPDATE ora 07:30 un alt premiu de la prietenul Un Mundo Animal


UPDATE ora 07:00 un alt premiu de la o prietenă dragă
La gata coqueta



UPDATE ora 05:04
un alt dar primit de la prietena noastră Elena Marin-Alexe, căreia îi mulţumim din tot sufletul pentru toate gândurile pe care ni le transmite de fiecare dată când ne vizitează. Mulţumiri şi îmbrăţişări calde!



UPDATE ora 01:40 un dar de la prietena noastră April, pentru mine şi Cristian. Mulţumim !



Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.


Sursa foto -http://images.google.ro/images

miercuri, 9 septembrie 2009

Priviri...

UPDATE - ora 13 : 38 - o scriere specială, pentru un om special, Cristian Lisandru, pe blogul" Verba volant, scripta manent".

UPDATE dedicaţie de la prietena noastră April. Mulţumim cu tot sufletul, draga noastră prietenă! Piesa e divină!!!



Ne privim în ochi şi descoperim acel licăr

Pe care doar iubirea-l poate aşterne în matca irisului,

Un licăr ce-ţi luminează faţa care radiază de fericire.

Văd fericirea pe chipul tău care în acestă seară

Şi-a găsit după infinite nelinişti, locul

Pe care nu vrea să-l mai elibereze.

„ E tare bine!” spui zâmbind cu ochii,

Sufletul se simte acum împlinit

Este ca o floare pe ale cărei petale de un alb imaculat

Picuri rubin şi spui:

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte”!

Pe ultima petală scrie:

„Nu mă iubeşte!”

Dar lumina din ochi creşte în intensitate

Atunci când privirea ta descoperă

În centrul Universului Sufletului meu

Scris cu roşul absorbit din pastelul vinului

Ce ne îmbată de fiecare dată de fericire,

„Mă iubeşte!”



Sursa foto -http://www.flickr.com

marți, 1 septembrie 2009

Revelaţie...



Am pătruns dincolo de privirea ta

Şi am descoperit nemărginirea fericirii,

Am pătruns adânc în inima ta

Şi am descoperit inocenţa iubirii,

Am pătruns profund în mintea ta

Şi am descoperit acolo toate gândurile mele,

Aveau aceeaşi puritate, aceeaşi intensitate,

Ne-am cuprins plini de dorinţă mâinile

Şi am descoperit că erau identice,

Două mâini, zece degete, un singur fior.

Pătrunderea în interiorul fiinţei tale cu ochii minţii,

M-a ajutat să descopăr ceea ce caut de-o viaţă,

„Femeia pe care o doream de multă vreme,
Dar pe care nu speram să o întâlnesc vreaodată”.

Dorul de tine îmi frământă gândurile

Şi le transformă prin rostogolire în versuri,

Absenţa ta îmi frământă mâinile,

Iar la rugămintea gândurilor

Scriu poveşti de iubire pe coala albă.

Revenirea ta îmi frământă inima,

Pe care ţi-o dăruiesc fără tăgadă.

„Mă declar înfrânt iremediabil
Şi orice retragere este exclusă...
Nu mai este niciun secret pentru nimeni,
Te iubesc...”


Sursa foto - http://images.google.ro/images

miercuri, 12 august 2009

Anna Karenina, imposibila iubire

UPDATE - Am vorbit cu ALEXANDRA BUCUR, a fost strânsă toată suma necesară opreraţiei. Se pregăteşte să plece către destinaţia unde va fi efectuată operaţia. Ne bucurăm cu tot sufletul ALEXANDRA BUCUR şi aşteptăm veşti de la tine după operaţie.

Gânduri bune şi îmbrăţişări peste normă, dragă prietenă!



A fost suficientă o simplă privire,
Ca să fim stăpâniţi de-o mare iubire,
Ne-am întâlnit din întâmplare,
Pe un peron, într-o gară oarecare.
Este iubirea ce m-a obsedat,
Din acea zi, neîncetat m-a torturat,
Aveam o viaţă extrem de liniştită,
Dar lipsea ceva ca eu să pot fi fericită.
Mi-ai spus atunci că mă doreşti,
Că vrei cu orice preţ să mă reîntâlneşti,
Ţi-am spus atunci că nu accept,
Dar inima sărea din piept.
Eu ţi-am spus „NU”, politicos,
Dar viaţa mi-ai întors pe dos,
Cu o privire, cu un gest,
Simţem că mor, că-nnebunesc.
O altă întâlnire, ce raţiunea o refuza,
Dar pe care fiinţa mea năvalnic o dorea,
S-a întâmplat , atunci cu rapiditate,
Sentimentele-n cascade uitând de moralitate.
Apoi , m-am reîntors sfios acasă,
Reîntoarecerea era ca o pedeapsă,
Pentru că mintea mea era continuu stăpânită,
De chipul tău şi o iubire deja înfăptuită.
Cu Sasha mă jucam, râdeam, vorbeam,
Dar eu la tine mă gândeam,
Copilul, Universul Meu, atât conta,
Acolo, în palatul ce gazdă-mi oferea.
Un palat, în care, de multă vreme s-a uitat,
Ce e iubirea, sentimentul pur şi minunat,
Karenin, soţul meu, mereu îmi repeta ,
Că am respect şi asta e tot ceea ce conta.
Conta doar pentru el, căci eu,
Doar la Vronski mă gândeam mereu,
Un conte ce şi-a părăsit iubita
Pentru Karenina, ispita.
Nu mai conta nimic acum,
Doar o iubire de nebuni,
Un soţ gelos, o răzbunare,
Fără divorţ, fără iertare.
Karenin s-a simţit rănit,
Când, cu Vronski a fugit
Anna, lăsând totul, uitând
De-al său trecut, în labirint.
Divorţul nu l-a obţinut,
Pe Sasha crâncen l-a pierdut
Iubirea ei s-a transformat,
Într-o durere de neuitat.
Durere ce-a trimis-o-n gara,
Acolo, unde, Vronski seara
I-a declarat iubire sfântă
Ce-acum în faţa trenului o-aruncă.
Un destin trist şi o iubire,
Ce poate vrea să dea de ştire,
Că viaţa e croită strâmb,
Cum nouă nu ne dă prin gând.

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă