Priviri...

UPDATE - ora 13 : 38 - o scriere specială, pentru un om special, Cristian Lisandru, pe blogul" Verba volant, scripta manent".

UPDATE dedicaţie de la prietena noastră April. Mulţumim cu tot sufletul, draga noastră prietenă! Piesa e divină!!!

Ne privim în ochi şi descoperim acel licăr

Pe care doar iubirea-l poate aşterne în matca irisului,

Un licăr ce-ţi luminează faţa care radiază de fericire.

Văd fericirea pe chipul tău care în acestă seară

Şi-a găsit după infinite nelinişti, locul

Pe care nu vrea să-l mai elibereze.

„ E tare bine!” spui zâmbind cu ochii,

Sufletul se simte acum împlinit

Este ca o floare pe ale cărei petale de un alb imaculat

Picuri rubin şi spui:

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte”!

Pe ultima petală scrie:

„Nu mă iubeşte!”

Dar lumina din ochi creşte în intensitate

Atunci când privirea ta descoperă

În centrul Universului Sufletului meu

Scris cu roşul absorbit din pastelul vinului

Ce ne îmbată de fiecare dată de fericire,

„Mă iubeşte!”

Sursa foto -http://www.flickr.com

VĂD...

E multă linişte în suflet…
Uite, îl deschid pentru tine,
Spune-mi ce vezi…
Văd marea care îmi spune ,
Că sufletul tău are imensitatea ei..
Văd soarele, ce străluceşte în interiorul lui,
Ating , iar mâna simte căldura sufletului ,
Ce mi-o oferi cu generozitate.
Văd orizontul pe care-l ating cu degetul arătător
Şi-l pompez în vene ,
Pentru a-ţi transforma sângele,
În albastru de prinţesă.
Văd câmpia pe care ţi-o picur în ochi,
Transformându-i în fascinante smaralde,
De un verde intens şi strălucitor,
Pe care ar fi invidioşi
Şi cei mai celebri pictori ai Universului..
Văd macii din lanul de grâu
Şi fac un transplant de roşu,
Pentru ca inima mea ,
Să fie veşnic îndrăgostită de tine,
Iar lanul de grâu ţi-l aşez pe frunte,
Pentru a te transforma,
În cea mai diafană Cosânzeană..
Văd dealul pe care-l urc ,
Pentru a extrage din boabele strugurilor,
Sentimentul intens de alcoolemie al fericirii.
Văd muntele ce mă îndeamnă să urc,
Pentru a culege ,
Cea mai preţioasă floare a sufletului,
IUBIREA.
Văd toate acestea, pentru că zilnic
Te descopăr aceeaşi,
Şi totuşi... alta...
Rămânând permanent însetat
De explorarea sufletului tău,
Care m-a fascinat,
Dar nu se lasă dezvăluit în totalitate,
Dând iubirii misterul primei nopţi
În care te-am descoperit,
Minune de femeie!

Sursa foto - http://casandra.sunphoto.ro/poze_frumoase/

Învaţă de la toate

Dacă e vineri - e poezie pe pâine

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

(din folclorul norvegian)



Sursa foto - http://images.google.ro/images