Se afișează postările cu eticheta secundă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta secundă. Afișați toate postările

luni, 14 septembrie 2009

O singură viaţă...



UPDATE ora 07:30 un alt premiu de la prietenul Un Mundo Animal


UPDATE ora 07:00 un alt premiu de la o prietenă dragă
La gata coqueta



UPDATE ora 05:04
un alt dar primit de la prietena noastră Elena Marin-Alexe, căreia îi mulţumim din tot sufletul pentru toate gândurile pe care ni le transmite de fiecare dată când ne vizitează. Mulţumiri şi îmbrăţişări calde!



UPDATE ora 01:40 un dar de la prietena noastră April, pentru mine şi Cristian. Mulţumim !



Te privesc şi nu mă mai satur,

Ochii tăi îmi spun continuu

„Te iubesc, nu vreau să pleci!”

Ţi-e teamă de ziua ce vine

Trăieşti secundă de secundă

Încorsetat de întrebări şi gânduri.

Îţi mângâi mâna şi o sărut,

E modul meu de a-ţi spune „Te iubesc!”

Privirea ta de copil

Îmi ţese rochie verde de gânduri

Gânduri pline de speranţă şi iubire.

Trena rochiei desenează traseul vieţii

Pe care am pornit mână-n mână,

Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire

Convinşi fiind că vom reuşi

Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,

Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă

Când ne-am privit în ochi

Şi am ştiut că vom fi

O singură fiinţă, un singur zâmbet,

Un singur gând, o singură inimă,

Un pas către o singură viaţă.


Sursa foto -http://images.google.ro/images

duminică, 28 iunie 2009

PA - 82 de cuvinte - "O secundă..."



© Călin Hera – PA – Boală care se ia!

Călin Hera – prieten drag în această lume a blogurilor – ne-a propus de la bun început PA-urile, proză arhiscurtă prin care trebuie să transmiţi ceea ce ai de spus în doar 82 de cuvinte. Se pare că este contagioasă ideea, astfel că încerc să intru şi eu în joc, încetul cu încetul…

Eu m-am contaminat de la prietenul nostru Cristian Lisandru...

O văzuse lângă vitrina magazinului de bijuterii. Era acolo, strălucea, iar el o privi cu nesaţ, preţ de câteva secunde...
De atunci se ducea zilnic să o întâlnească, privea vitrina ore în şir sperând că o să apară.
Singura lui hrană tolerată era acestă aşteptare ce-i mistuia trupul.
A reapărut, după o săptămână, iar el era cel mai fericit om de pe pământ.
Traversa strada, se îndrepta către el, însă, în faţa lui o aştepta altul de o săptămână şi... o secundă...

Sursa foto - http://images.google.ro/images

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă