vineri, 29 mai 2009

Treptele vieţii...


Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.

Sursa foto:http://www.wallpaper.dublu.ro

43 comentarii:

starsgates spunea...

Frumoasă şi sugestivă descriere a ciclului vieţii.:)

Geanina Codita spunea...

@stargates,
bine ai revenit! Mi-am amintit zilele acestea de toate etapele vieţii parcurse de mine, nu mi-e ruşine de ceea ce am creat, de ceea ce las în urma mea, fie că am construit singură, fie că am avut alături prieteni, elevi, într-un cuvânt, oameni. O seară aşa cum îţi doreşti.

Anonim spunea...

foarte frumoasa poezie!

Geanina Codita spunea...

@iulia ,
eram la tine în vizită, incredibil, când mă intorc aici, găsesc comentariul tău. Mulţumesc. Dacă au mai rămas cireşe pune şi la urechi, aşa ca în copilărie.

Lisandru Cristian spunea...

Ce TREPTE, ce trecere prin toate etapele vieţii, cât de frumos ai surprins totul... Mi-a plăcut la nebunie!

Geanina Codita spunea...

Cristian,
sunt etape pe care le parcurgem toţi, mai greu , mai uşor, dar le parcurgem, important este ca la final să putem spune, acesta este viaţa mea şi o port cu mândrie, nu mi-e ruşine!O seară cât mai liniştită şi plină de poezie!

pescarusul argintiu spunea...

Lectura acestei poezii a devenirii mi-a revigorat interiorul la ora tarzie in noapte :)
Ai turnat mult suflet si multa gingasie a gandurilor in cupa de cristal a acestui poem!
Mi-a placut enorm, parca nu ma mai satur recitind-o, un sincer si calduros BRAVO!
O noapte cutreierata de lumina maiestuoasa de Luceafar!

Geanina Codita spunea...

@pescarusul argintiu ,
am trimis cupa plină către toţi cititorii mei, să bem din ea şi să ne amintim etapele prin care am trecut până în prezent.Sigur avem amintiri frumoase din copilărie, adolescenţă, când suntem proprii stăpâni şi putem discerne, nu putem da vina la nesfarşit pe cei din jurul nostru, trebuie să ne asumăm responsabilităţi şi ceea ce facem cu bună ştiinţă.Mă simt onorata de acestă vizită, te aştept cu mare drag oricând doreşti. Gânduri bune trimit către tine la orele 00:09.

salmi spunea...

Foarte frumoase ganduri la ceas de noapte tarzie. Le-am citit cu placere si cu nostalgie...m-am revazut in fiecare etapa, asa cum spui, fara sa regret nimic.

PS. Cirese la urechi vreau si eu! ;)

Geanina Codita spunea...

@salmi ,
pentru cireşe vorbim cu Iulia, dacă a mai rămas ceva din pachetul trimis de mama ei, o rugăm să ne trimită câte o pereche de cercei , astfel reuşim , măcar pentru câteva secunde să aducem copilăria aproape. Îţi mulţumesc pentru gândurile tale minunate. O seară specială pentru cineva la mii de kilometri distanţă , dar care mă răsfaţă zilnic cu imagini live. Mulţumesc.

Diana spunea...

Geanina, scumpa mea, tu ai scris minunatia de fata? Nu pot decat sa spun wow!!! si sa ma inclin! Ce talentata esti ! Frumos, minunat, m-a lasat fara aer!

elena marin-alexe spunea...

Ai asezat ciclul vietii si l-ai impletit frumos si intelept in metafore. Esti deosebita Geanina draga si ai un simt deosebit in a starni 'nostalgice clipe'....Si ei, bine ai reusit! Am parcurs cu tine treapta cu treapta si acum ...din lut si scrum am renascut si ma intorc la Viata.

Anonim spunea...

Gracias por visitar mi blog, y es bienvenida, yo solo puedo entender idioma español , hasta pronto

Sandra spunea...

Vă mulţumim pentru vizită. Este o onoare pentru mine.
Hermoso tu blog.
O imbratisare din Argentina

Geanina Codita spunea...

Diana ,
tot ceea ce nu poartă altă semnătură reprezintă creaţia mea. Sunt gândurile mele, ale unui om simplu care iubeşte viaţa , oamenii, natura, tot ceea ce-l înconjoară. Îmbrăţisări calde şi sincere trimit către tine!

Geanina Codita spunea...

@elena marin-alexe,
draga mea , dacă prin citirea acestor rânduri am reuşit să-ţi stârnesc amintiri plăcute, sunt împlinită sufleteşte fiindcă acesta este rostul versurilor. Îţi mulţumesc pentru vizită şi revenirea mă va face fericită. O sâmbătă cu lumină şi credinţă.

Geanina Codita spunea...

@GLuis ,

Yo siempre regreso a su blog para ver qué pensamientos que enviar y recibir un montón de energía positiva. Un gran día.

Geanina Codita spunea...

@Sandra,
Le doy las gracias porque usted ha hecho tiempo para venir a mí.

Miriam spunea...

Din lut m-ai renăscut...mă întorc la viaţă! Minunat!!!


http://psalmdedor.blogspot.com/2009/05/concurs-literar.html Pentru concursul literar se mai pot trimite creaţii până joi, 4 iunie.

IrinaBohemianDance spunea...

Minunat...M-ai fascinat de-a dreptul!Felicitari!

irina

mmary spunea...

Superbe irizari ale inimii ne-ai daruit ...iti multumesc pentru ele...cred ca iubirea a ars mult in sufletul tau si inca arde atat de puternic incat nu se va stinge niciodata,ci face sufletul arzator,dar nu-l distruge ci, ii daruieste tot mai multa putere,tarie frumusete...Te-as asemana cu pasarea Phoenix care ,atunci cand este impovarata de batranete(aici nu e cazul),aduna vreascuri pe cel mai inalt munte si,dupa ce vreascurile au fost aprinse de caldura soarelui(in cazul tau de caldura iubirii),se arunca in foc pentru ca,dupa ce a murit in flacari,sa renasca ...cu sufletul aprins de focul dragostei,mai frumos,mai puternic,gata sa se daruiasca din nou...

Ioana C. spunea...

doamne cat de frumos...nici nu cred ca mai au rost cuvintele...multumim pentru postare
cand citeam am avut senzatia ca mi aud sufletul citindu-mi,rostind el

Angela Ribus spunea...

Intr-adevar, foarte frumoasa poezia. Te felicit, draga mea!

Geanina Codita spunea...

Mariana,
bine ai revenit. Nu pot posta mesaj la tine, stau câteva minute bune în speranţa că mesajul va fi trimis şi la final apare eroare. O sâmbătă cu linişte şi credinţă.

Geanina Codita spunea...

@irina,
la fel de fascinată sunt şi eu de fotografiile din ultima postare de pe blogul tău. Le-am revăzut de multe ori, , sunt fenomenale.Un sfarşit de săptamână minunat precum minunile tale din acele fotografii.

Geanina Codita spunea...

mmary ,
am avut şansa de a cunoaşte marea iubire, o iubire imposibil de frumoasă. Îţi mulţumesc pentru profunzimea modului în care ai privitfiecare vers în parte. Gândurile mele bune au ajuns de mult la tine.

Geanina Codita spunea...

Ioana(DarkDrama) ,
multumesc. Sunt versuri pentru suflet , el este cel care a simţit şi a trăit cu intensitate toate aceste etape, fericirea de a fi l-a înălţat pe ultima treaptă a vieţii.
La bună recitire, draga mea!

Geanina Codita spunea...

Angela Ribus ,
cubul tău este de vină, Angela, am pătruns în el şi nu vreau să mai ies. Stau acolo şi creez, totul mă ajută, aerul proaspăt şi lumina curată. Îmbrăţişări.

Cristian spunea...

In fiecare clipa mai urcam o treapta a vietii.Fiecare experienta ne urca dar ne si coboara.Depinde ce alegem...Frumoasa poezia!O zi excelenta Geanina.:)

Geanina Codita spunea...

Cristian,
de fiecare dată când vin la tine în vizită ochii mei se bucură de frumuseţea locurilor din Praga, un oraş drag mie.Mulţumesc de vizită şi cuvintele frumoase. Zile pline de aroma florilor din Praga!

Geanina Codita spunea...

@Mugur ,
viaţa însăşi este o metafora. Întorc urările către tine şi adaug doar, la bună recitire!

Anonim spunea...

superba descriere a vietii

Geanina Codita spunea...

@April,
bine ai venit! Mulţumesc fiindcă ai fost în vizită pe la mine şi sper că vei reveni.Vei fi bine primită în fiece secundă. O seară frumoasă!

Dumitru K. Negoita spunea...

Cuprinzatoare poezie
frumos metaforizata
ce sadeste visele in gand
iubirea si speranta.

Geanina Codita spunea...

Dumitru Negoita,
Mă bucur să aflu că vă plac aceste versuri, Maestre. Le-am scris cu mare drag gandindu-mă la cititorii mei.Vă doresc o seara frumoasă şi liniştită!

Bejenaru Gabriela spunea...

minunate randuri,pe cat sunt de simple aceste trepte pe atat de complicate le facem uneori,felicitari

Geanina Codita spunea...

gabriela ,
câtă dreptate ai! De multe ori ne complicăm existenţa inutil şi suntem prea mândri să ne cerem scuze atunci când greşim. Am învăţat-o pe fiica mea să nu ezite să-şi ceară scuze când greşeşte, îndiferent faţă de cine se întâmplă acest lucru. Orgoliile nu-şi au rostul nici într-o viaţă cu infinite trepte. Îţi mulţumesc de comentariu şi îţi urez, bine ai venit! Oricând cu mare drag te-aştept.Era să uit, am văzut minunile acelea de copii la tine pe blog, sunt topită deja. O seară de vis!

Valentina Bucur spunea...

cele 7 trepte ale vietii din poezia ta m'au dus instantaneu cu gandul la cele 7 zile ale saptamanii pe care le pasesti rand pe rand, iar apoi le iei de la capat... un ciclu care te aduce adesea intr'un acelasi punct, dar pe care il observi distinct... atunci se realizeaza, spun eu, evolutia omului pe o scara a propriilor valori...

P.S. scuza'mi absenta, dar am fost apucata de toate mainile si picioarele sufletului si azverlita in orele indelungate de repetitii pt STEF (Stagiunea Teatrala a Elevilor Focsaneni)... ieri dimineata am avut spectacolul si... am castigat!... am luat trofeul! noi, echipa liceului nostru...

scaladata in ploaia de aplauze ale publicului si privind prin ochii celui ce l'am adorat parca o viata intreaga (fost stef'ist), mi'am lasat sufletul sa vibreze sub undele celor mai intense emotii...

draga Geanina, iti marturisesc ca'mi iubesc viata! intotdeauna am iubit'o, cu toate saruturile ei catifelate, dar chiar si cu toate imbratisarile ei spinoase!

te imbratisez cu mult drag >:D<

Geanina Codita spunea...

@Valentina,
te felicit din tot sufletul, acum am înţeles pe unde ai fost şi ce ai făcut , minune de om. Mulţumesc pentru interpretare, profundă ca de fiecare dată. Îmbrăţişări!

ARIPI DE FLUTURE spunea...

superba, imi face nespusa placere sa citesc blogul tau:)

Geanina Codita spunea...

ARIPI DE FLUTURE,
bucuria mea creşte când văd că revii, draga mea. Plăcerea este de partea mea să am cititori ca tine, în vremuri în care poezia, de fapt cititul este sub semnul întrebării. O duminică minunată, precum eşti!

Cristiana spunea...

Scumpa mea... Am retrait si eu cateva dintre treptele mele acum, impreuna cu gandurile tale... Si ma simt mereu copil... cu o lacrima lucind printre gene, chiar daca rasul ii inunda mereu sufletul si fata...
Cred ca nu m-am maturizat, ci doar merg pe drumuri povestind cui vrea sa ma asculte ce am vazut in drapta si in stanga...
Si ii imbratisez pe toti cei care au flori in suflet si stele in plete!!!
Asa cum te imbratisez acum si pe tine !!!
>:D< !!!

Geanina Codita spunea...

Îmi plac oamenii care vorbesc, povestesc despre lucruri frumoase. Nu îmi plac cârcotaşii...

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă