Poezie pe pâine cu o leapşă literară

Leapşa de la Andi-Bob/care a predat ştafeta către prizonierul penelului Cristian Licsandru , cel care o oferă tuturor iubitorilor de poezie. Este vorba despre o poezie - ULTIMA - care mi-a plăcut mult. Am recitit de curând "Descântec de ploaie" scrisă de Ana Blandiana. O voi posta aici şi vă invit pe voi toţi cei care îmi citiţi blogul să preluaţi, vă ofer cu mare drag acestă leapşă. Chiar dacă nu veţi reuşi să faceţi acum acest lucru, mergeţi către bibliotecă şi citiţi o poezie. Va fi hrana noastră spirituală într-o zi de vineri. Aştept să-mi dezvăluiţi secretele poeziilor citite , să transformăm acest colţ pentru o zi în Cafenea Literară. Acum eu vă ofer în dar poezia promisă pe care o ador.

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...