TRENUL VIEŢII

A fost odată...



Sursa imagini - http://www.scribd.com

Am luat trenul de la Mikka, iar ea l-a găsit în gara sidefie de la SkyRain...
jocul e acesta:
de scris pe blog, fiecare la el în gară,
- A fost odată… o povestioară - şi
- Aşa am vopsit, o poezie dragă
apoi, de invitat alţi doi prieteni să se alăture trenului.
si apoi, de dat de veste la SkyRain că v-aţi legat vagonul....
Eu îi invit pe toţi cititorii mei să-şi ataşeze vagonul la acest tren fiindcă nu vreau să piardă niciunul această călătorie în jurul vieţii. Încă ceva foarte important: Trenul pleacă în direcţia VIAŢĂ din GARA GÂNDURILOR unde şef se gară este Cristian Lisandru.

Pentru că ador să mă plimb cu trenul, îmi leg şi eu vagonul de al vostru...

Mergeţi şi daţi de veste la centrală SkyRain şi spuneţi că îi rog să vă lege vagonul de tren. Nu uitaţi să scrieţi povestioara şi poezia pe blog, altfel vi se returnează vagonul. Poftiţi în vagoaneeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!

Aşa am vopsit,

Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,

De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.

poezie de Kostas Varnalis