vineri, 13 noiembrie 2009
Noapte de toamnă - George Topârceanu
Noapte de toamnă
Dacă e vineri - e poezie pe pâine
(n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi)
Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă...
Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar
Şi-n grămezi de neguri apele se strâng...
Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac...
Dar când iese luna, streşinile tac.
Dormi, iubire dulce!...
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare...
Gândurile mele vin să te deştepte,
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
Să cobori în toamna limpede şi rece
Şi, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma paşilor de-acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 comentarii:
Geanina, iubire, mă bucur că sunt primul care bate la fereastră în această noapte de toamnă... Topârceanu este unul dintre poeţii mei preferaţi, după cum bine ştii. Selectez strofa care mi-a plăcut cel mai mult:
"Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac..."
Ai ales o poezie deosebită, aşa cum faci de fiecare dată... Te sărut pe suflet şi te privesc cum mănânci cu mare poftă struguri... Te iubesc, draga mea dragă!
Luces, lluvia,tristeza, pero llegará la felicidad casi se siente, precioso poema, me ha gustado mucho, besos Geanina
Buna alegere,la o astfel de toamna lunga Toparceanu merge perfect...
Perfecta alegere, minunata poezie. Geanina draga, iti doresc tot binele din lume, sa treaca mai repede greturile ca te vrem aici mai des ;)
Pupici dulci frumoasei viitoare mamici si imbratisari peste norma (asa cum iti place tie sa spui).
A cam avut afinitate Toparceanu pentru a scrie despre anotimpuri. Buna postarea, subscriu la ce spune Tasha.
Intamplator, pe vremea lui Odios, cand se dadeau cartile la pachet (o carte buna cu una sau doua proaste langa ea), am nimerit o carte de proza a lui Toparceanu. "Memorii" - si era la categoria "carti proaste", vasazica balast :)) Am avut ce citi acolo... si asa am aflat ca Romania a fost in razboi cu Bulgaria si multe altele. Ce voi sa zic cu asta... e ca Toparceanu ar trebui sa fie cunoscut si altfel decat ca poet, in scoala numai asa l-am aflat.
Geanina,nu-mi vine sa cred, sau imi vine?..:) eu si Cristian am selectat aceeasi strofa? de ce oare? probabil pentru ca amandoi te iubim si dorim ca o raza de argint sa desfaca intotdeauna norii tristetii si ai durerii, pentru ca in sufletul tau sa fie mereu "lumini de vis"
"Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac..."
Te imbratisez cu mult drag si trimit o dulce binecuvantare spre dulcele sufletel care creste in tine:)...
Toparceanu mi-a placut intotdeauna !
Un week-end minunat Geanina :).Va pup, pe tine si pe Cristian:)
Toparceanu e perfect pentru inima pe o asa toamna !
Geanina, ganduri bune ! :)
Geanina, ca de obicei o alegere excepţională! O aşteptam :)
E atâta liniştire în aceste versuri! Atâta iubire lină ascunsă printre luminiţele albastre!...E minunat poetul cu simţire adâncă şi experienţă în versificare! A fost ca o oază binefăcătoare...Plec de aici revigorată, cu sufletul mai curat...
Îţi mulţumesc, dragă Geanina!
Îţi doresc tot binele din lume, ţie, lui bebişor :) şi tăticului lui, Cristian!
Iubesc poezia lui Topârceanu.)
minunata poezie...
PS;te asteapta o leapsa la mine pe blog...daca nu ai mai primit-o:D
"Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, rătăcind pe drum, Să sărute urma paşilor de-acum.":X frumoase ganduri si frumoasa poezie
weekend placut!
nu am mai citit G. Toparceanu de cand eram prin gimnaziu. :)
versurile lui Topârceanu nu se potrivesc cu toamna de aici.
Te salut si va îmbratisez!
In scoala era printre scriitorii mei preferati!
Frumoase versurile acestui poet care s-a confundat cu natura pe care a iubit-o dincolo de existenta...
Geanina draga, frumoasa poezia dar cam trista, ca si toamna asta dealtfel.
Imbratisari de la Vrancea!
Precioso poema como siempre tú, tan especial...
La lluvia al caer en las ventanas el azul del cielo el agua que se desplaza por los canalones y siempre con esa ternura tan tuya, que haces que todo lo que escribas sean palabras de amor y afectos.
Un placer, esta que te escribe...
María del Carmen.
Pd. Me tienes que disculpar la semana pasada me ausente por un viaje improvisado, pero esta semana ya retome la normalidad.
salut sunt mihai de la campania spune nu drogurilor multumim ca ne sustii am adugat linku tau la sustinatori te felicit pentru blog
Trimiteți un comentariu