Aleile sufletului

În fiecare zi mă plimb cu încântare,
Pe aleile din suflet şi-ncep cu cea pe care,
M-am întâlnit cu tine pe banca dorului
Şi c-un sărut ai dat viaţă sufletului.

Mă-ndrept apoi pe aleea încărcată de fericire,
Cu drag adun flori prinse-n buchete de iubire,
Aici mi-ai spus cândva cu ochii plini de lacrimi,
C-ai strâns în suflet vise, trăiri şi multe patimi.

Îmi place să mă plimb ţinându-te de mână,
Pe aleea unde viaţa aduce şi furtună,
Este acea alee unde iubirea ştie,
Că poate să-ntâlnească bulgări de gelozie.

Dar trece şi furtuna pe care gelozia
O schimbă cu aleea unde renaşte astăzi poezia,
Din ale cărei versuri se-nalţă pe alei,
Parfum şi catifea din florile de tei.

Aleea următoare este un loc fluid,
Din lacrimi calde ce cândva l-am construit,
Lacrimi de fericire fiindcă eşti lângă mine,
Iar la bine şi la greu mă pot baza pe tine.

Gândurile mă-nsoţesc pe aleea ce-mi apare-n faţă
Şi care se numeşte simplu şi frumos, VIAŢĂ,
Ne-ndeamnă s-o parcurgem cu seriozitate,
Cu bucurie-n suflet, dar şi cu demnitate.

SURSA FOTO - http://4.bp.blogspot.com/_lkTZp6yZA1Y/SDaNv-K8zII/AAAAAAAAAks/HwZz08ZEj6A/s400/a_133.jpg