miercuri, 12 august 2009

Anna Karenina, imposibila iubire

UPDATE - Am vorbit cu ALEXANDRA BUCUR, a fost strânsă toată suma necesară opreraţiei. Se pregăteşte să plece către destinaţia unde va fi efectuată operaţia. Ne bucurăm cu tot sufletul ALEXANDRA BUCUR şi aşteptăm veşti de la tine după operaţie.

Gânduri bune şi îmbrăţişări peste normă, dragă prietenă!



A fost suficientă o simplă privire,
Ca să fim stăpâniţi de-o mare iubire,
Ne-am întâlnit din întâmplare,
Pe un peron, într-o gară oarecare.
Este iubirea ce m-a obsedat,
Din acea zi, neîncetat m-a torturat,
Aveam o viaţă extrem de liniştită,
Dar lipsea ceva ca eu să pot fi fericită.
Mi-ai spus atunci că mă doreşti,
Că vrei cu orice preţ să mă reîntâlneşti,
Ţi-am spus atunci că nu accept,
Dar inima sărea din piept.
Eu ţi-am spus „NU”, politicos,
Dar viaţa mi-ai întors pe dos,
Cu o privire, cu un gest,
Simţem că mor, că-nnebunesc.
O altă întâlnire, ce raţiunea o refuza,
Dar pe care fiinţa mea năvalnic o dorea,
S-a întâmplat , atunci cu rapiditate,
Sentimentele-n cascade uitând de moralitate.
Apoi , m-am reîntors sfios acasă,
Reîntoarecerea era ca o pedeapsă,
Pentru că mintea mea era continuu stăpânită,
De chipul tău şi o iubire deja înfăptuită.
Cu Sasha mă jucam, râdeam, vorbeam,
Dar eu la tine mă gândeam,
Copilul, Universul Meu, atât conta,
Acolo, în palatul ce gazdă-mi oferea.
Un palat, în care, de multă vreme s-a uitat,
Ce e iubirea, sentimentul pur şi minunat,
Karenin, soţul meu, mereu îmi repeta ,
Că am respect şi asta e tot ceea ce conta.
Conta doar pentru el, căci eu,
Doar la Vronski mă gândeam mereu,
Un conte ce şi-a părăsit iubita
Pentru Karenina, ispita.
Nu mai conta nimic acum,
Doar o iubire de nebuni,
Un soţ gelos, o răzbunare,
Fără divorţ, fără iertare.
Karenin s-a simţit rănit,
Când, cu Vronski a fugit
Anna, lăsând totul, uitând
De-al său trecut, în labirint.
Divorţul nu l-a obţinut,
Pe Sasha crâncen l-a pierdut
Iubirea ei s-a transformat,
Într-o durere de neuitat.
Durere ce-a trimis-o-n gara,
Acolo, unde, Vronski seara
I-a declarat iubire sfântă
Ce-acum în faţa trenului o-aruncă.
Un destin trist şi o iubire,
Ce poate vrea să dea de ştire,
Că viaţa e croită strâmb,
Cum nouă nu ne dă prin gând.

107 comentarii:

mmary spunea...

Exceptional videoclip...o poveste fascinanta despre care ai vorbit cu multa pasiune, insa, eu nu accept sub nici o forma un asemenea final...

...asa ca am sa ofer acestei poezi,acestei drame ,imbratisarea unor versuri care vor iti vor darui un alt final :)...

versurile apartin unui talentat poet si nu stiu de ce ,insa cred ca ai auzit de el ...cine e ???...surpriza:)

" Poveste neterminată

de Cristian Lisandru

Tu eşti povestea mea neterminată,
Din happy-end îmi fac un ideal.
A fost odată, parcă niciodată
Şi-ţi cânt, din nou, acest refren banal...

Te cânt, iubito, iarăşi, în balade,
Şi-ţi prind cercei din versuri la urechi,
Când universul peste mine cade
Stingând de-a pururi stelele perechi...

Eu fug din lume ca dintr-o durere,
Din mine evadez de-atâtea ori,
Când depărtarea cruntă mi te cere
Trimit cu gândul un buchet de flori...

Mi-e-atât de dor de tine, ca de-o mare
În care să înot sub asfinţit,
Rămâi o personală provocare
Şi gândul bun pe care l-am simţit...

Te cânt, iubito, iarăşi, în balade,
Atât mi-a mai rămas, un cântec trist,
Şi universul peste mine cade,
De mă întreb cum oare mai exist...

Păşeşti în lumea ta îndepărtată,
N-am cum s-aproprii două lumi acum,
Tu eşti, iubito, veşnic necântată,
De-aceea vin, un menestrel pe drum...

Şi vin şi nu ajung şi n-am putere
Să umblu pe la margini de pământ,
Iar depărtarea cruntă mi te cere,
Luându-mi dor de viaţă şi cuvânt...

Îţi cânt, iubito, bocet, nu baladă,
Cu jalea mea aş face univers,
La porţi ies oamenii ca să mă vadă,
Să-mi dea un ban, ca să le cânt un vers...

Tu eşti povestea mea neterminată,
Din happy-end îmi fac un ideal.
A fost odată, parcă niciodată
Şi-ţi cânt, din nou, acest refren banal..."


o fi banal finalul insa e singurul care poate fi acceptat...:)

Geanina Codita spunea...

mmary,
draga mea, tu ori vrei să mă reduci definitiv la tăcere, ori singura soluţie este să mă sui în trenul de Cluj şi să vin personal să te îmbrăţişez.

Îţi dai seama că şi de acestă dată comentariul tău m-a lăsat fără cuvinte, nu exagerez niciun pic.

Mă înclin şi sunt fericită să recitesc versurile scrise de Cristian Lisandru, care sunt cu adevărat deosebite.

O să apară cât de curând pe aici şi o să mă ia de urechi spunându-mi să nu-l mai laud fiindcă i se urcă ...nu ştiu pe unde...

Te îmbrăţişez , draga mea dragă!

Lisandru Cristian spunea...

O poezie tristă, dar foarte frumoasă... Două destine, o iubire interzisă, un final tragic... Şi totuşi, eu cred în finalul fericit al iubirilor interzise. Şi trimit gazdei gânduri optimiste şi îmbrăţişări care nu se termină niciodată...

@Mmary - mulţumesc pentru că ai postat o poezie care îmi place foarte, foarte mult... Şi, aş putea să spun, POVESTEA MERGE MAI DEPARTE...

Lisandru Cristian spunea...

Geanina Codiţă - în loc să mă lauzi - chiar că mi se va urca la cap - mai bine lasă, te rog, câteva îmbrăţişări geaninoase să ajungă pe la mine... Ha, ha...

Orry spunea...

wow! Anna Karenina este un film excelent, o poveste ce te cutremura cu un final trist!
Mi-a placut mult filmul, carte poate si mai mult!

Versurile tale, sunt magice, triste si pline de dor!
O alegere perfecta, Geanina!
Te pup!

Geanina Codita spunea...

Cristian,
mă bucur să constat că te numeri printre optimiştii acestui secol.

Primesc cu mare drag îmbrăţişările şi trimit pupici geaninoşi în teancuri.

Nu te laud , spun doar adevărul, cât despre complimente...nu fac niciodată...

Geanina Codita spunea...

orianda ,
acesta este cartea ce mi-a marcat adolescenţa.

Mă urmăreşte scenariul acestei poveşti, îmi propusesem de multă vreme să scriu despre ea şi uite că astăzi mi-am luat inima-n dinţi şi nu am mai amânat, am scris povestea Annei.

Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
ai cerut îmbrăţişări geaninoase şi eu am trimis pupici geaninoşi.

Scuze, puteţi returna pupicii, trimit acum îmbrăţişările, cu mare drag!

IrinaBohemianDance spunea...

Buna,Genina!Versuri pline de pasiune si iubire ...cu asta ne incanti mereu.Iti multumesc pentru premiu!Sunt deosebit de onorata!


Briza marii sa-ti mangaie sufletul,

irina

Geanina Codita spunea...

irina ,
pasiune, iubire şi o ţâră tristeţe pe final.

Cu mare drag îţi dăruiesc premiul, ordinea aşezării linkurilor este aleatoare, am mers pe blogroll şi am selectat, toate îmi sunteţi la fel de dragi.

Iertare fiindcă nu am anunţat încă, de câteva zile sunt împiedicată rău, nu reuşesc să mă încadrez în timp pentru a ieşi onorabil din toate situaţiile.

Eu vă mulţumesc tuturor pentru vizite, comentarii, înţelegere, iar astăzi mi-am propus să citesc ceea ce au postat dragii mei cititori.

Asta vreau să fac astăzi în mod special, mototoala de mine.

Pupici geaninoşi în canti tăţi industriale trimit către o minunată prietenă de la malul mării!

Lisandru Cristian spunea...

Da de unde????? Primesc şi pupicii geaninoşi, fiindcă nu sunt deloc de lepădat - ba chiar din contră, mi-aş permite să formulez o opinie personală -, iar îmbrăţişările pot veni în flux continuu... Sunt pregătit să le primesc!!!! O zi cât mai bună îţi doresc, suflet mare!

Geanina Codita spunea...

Cristian,
ce să mai spun, mi s-a dus vorba de pupăcioasă...

Aşa umblă vorba prin blogosferă...

Dar eu nu mă opresc, pentru că depozitele sufletului mei sunt încrustate cu mari cantităţi de iubire, pupici şi îmbrăţişări.

Aşadar, când nu voi fi aici, puteţi să luaţi pupici şi îmbrăţişări , nu vreau să rămână nimeni cu 0 în cont.

Cu mare drag îţi ofer pupicii şi îmbrăţişările, Cristi!

Mikka spunea...

Geanina draga, yo astazi nu ma pot intrista. Am mai descoperit niste frumuseti, asa ca ma umplu si ma umplu... Si iau povestea asta, foaaaaarte frumoasa dar si foaaaarte trista, si o fac asa cum imi place mie, cu alt final. Desigur, "operatiunea" s-a facut deja, in mod stralucit, de catre Mmary, cu poezia superba a lui Cristi, cu happy-end-ul, dar cum eu stiu mai mult povesti, o sa fac cum faceam cand eram copil. O sa iau finalul, il tai cu foarfeca si pun unul frumos, lipit cu dragoste:
Daca tot s-au gasit, Anna si Vronski trebuie sa prinda cu toate mainile calul asta al gasirii si sa urce pe el, dand pinteni, fara sa se uite in urma. Anna - ce sa mai caute la tren? Aaaa, doar chiar trenul, ca mijloc de evadare, asta da.
Hai sa le pregatim deja niste ceai si cafele bune, cand or sosi in gara sperantelor implinte, vor fi fiind obositi...
Ma pregatesc deja cu bunatati...

starsgates spunea...

Trist poem, dar nu tot timpul finalul e fericit la o poveste de dragoste.

Geocer spunea...

Sunt si iubiri imposibile care se consuma in umbra, fara ca vreun mare scriitor sau vreun post de televiziune (cred ca stii ca exista o emisiune avand acest titlu) sa le faca celebre. Iubiri care se nasc la varsta la care protagonistii nici nu stiu prea bine ce inseamna acest cuvant si care mor doar odata cu ei. Ehei, ce subiect de articol !

Geanina Codita spunea...

Mikka ,
draga mea dragă, m-ai dat la "dispăruţi" , cu siguranţă.

Doamneeee, sunt tare mototoală de ceva timp, parcă merg "în reluare".

Dar încet şi sigur, mă gândesc că este cel mai bine.

Cât despre eroi, le arvunim un cal şi "pe-aci ţi-e drumul"...ha,ha,ha...

Mi-e dor de tine, draga mea dragă!

Geanina Codita spunea...

starsgates ,
este posibil, însă simt că pe mine mă iubeşte Dumnezeu şi îmi oferă şansa să văd numai un astfel de final, de fiecare dată.

Pupici geaninoşi, draga mea, trimit către tine!

Geanina Codita spunea...

Geocer ,
bine ai revenit, prieten drag!

Nu ştiu despre ce emişiune este vorba, televizorul doar este şters de praf, nu şi deschis de către mine.

Ruşineeeee, Geaninaaaa!!!

Este adevărat că iubirile au intensitate diferită, mai "grav" estecând dai de marea iubire a vieţii,
atunci lucrurile iau o direcţie greu de anticipat.

Pentru mine , trebuie să recunosc, iubirile au intensitatea diferită, nu pot spune că toate sunt la fel, NU, pentru că acesta este adevărul.

Aştept argumentele care să dărâme teoria mea.

Te îmbrăţişez cu drag!

Mikka spunea...

Haaaa... Nici la "disparuti", nici la "obiecte pierdute", draga mea.
Imi dau seama ca timpul, mare pisicher, face el ce face si ne mai scoate din ale noastre. Asta e, trecem noi... Incet si sigur, cum zici.
Si mie mi-e dor... Si vara se tot ingusteaza...

Gata. Am adus caii de la Mangalia. La alegereeeee!

http://www.hotnews.ro/hotreporter-2009-07-5988137-cai-herghelia-mangalia.htm

Imi iau si eu unul ciocolata-ciocolata si fug si eu in munti...

O zi frumoasa si libera iti doresc!

Dili spunea...

"o iubire de nebuni" - o exista oare vreo iubire de normali? Eu nu cred... si ce frumos e sa fii enbun, doar pentru momentul in sine, nu conteaza ce urmeaza, nebunia ramane acolo, in acel moment... superb

Blog Dri Viaro spunea...

Bom dia!!
bjs

Geanina Codita spunea...

Mikka,
draga mea, până la o nouă întâlnire care poate fi cât de curând, cel mai sănătos este să pun eu mâna pe telefon.

Mulţumesc pentru gândurile frumoase, pupicii geaninoşi dau năvală!!!!!!!!!!

Geanina Codita spunea...

Dilimache,
îmi place deschiderea ta, dragă prietenă.

Sunt adepta"trăieşte clipa, frumos şi demn!"

Te îmbrăţişez şi trimit şi pupici geaninoşi!

Geanina Codita spunea...

Dri Viaro ,
Gosto de seu retorno de cada vez.

Um dia, o sol!

Carmen Gigartu spunea...

Te-a inspirat foarte frumos celebrul personaj din romanul lui Tolstoi.

Multumesc pentru ca existi si scrii atat de frumos!

giulia spunea...

foarte frumoase poeziile de pe blogul tau. la fel si comentariile prietenilor tai.

Geanina Codita spunea...

Carmen,
eu trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu fiindcă voi , îmi citiţi scrierile cu drag.

Te rog să ridici premiul pe care ţi-l ofer cu toată dragostea.

Te îmbrăţişez peste normă, draga mea!

Geanina Codita spunea...

giulia_szavo ,
îţi mulţumesc şi în numele prietenilor mei care pe blogul meu scriu şi vin cu rugămintea de a ridica premiul de pe pagina mea.

Cu mare drag ţi-l ofer.

Pupici geaninoşi alături de premiu.

ARIPI DE FLUTURE spunea...

din nou versuri superbe:)

Lisandru Cristian spunea...

Aşa? Eşti - ia să caut eu o formulă - Pupăcioasa Blogosferei? Ha, ha... Nu-i rău deloc, aş putea să constat... Acum, ca să nu plec şi eu cu mâna goală, mai iau nişte pupici geaninoşi... Las la schimb nişte pupici personali, extrem de agitaţi...

Geanina Codita spunea...

ARIPI DE FLUTURE ,
mulţumesc de comentariu şi bineînţeles pentru premiu pe care l-am pus la loc de cinste.

O seară minunată alături de pupicii geaninoşi!

Geanina Codita spunea...

Cristian,
pupicii sunt la discreţie , îmbrăţişările de asemenea.

Mulţumesc pentru vizite şi comentarii, iar vestea de ultimă oră că ai lăsat şi tu daruri personale în căşuţa mea virtuală, nu poate decât să mă bucure.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea, prieten drag!

salmi spunea...

O poveste care m-a cutremurat in adolescenta, apoi am vazut filmul si m-a coplesit. Atata tristete...iar tu ai reusit remarcabil sa redai in poezie toata povestea trista a Annei si a lui Vronski. Impresionant, jos palaria din nou in fata ta, draga mea prietena.

Milioane de pupici se duc catre tine ca sa ai stu de unde da mai departe ;).

Lisandru Cristian spunea...

Îmbrăţişări la ceas de seară, şi din partea mea, Geanina... Cu aceeaşi dragoste...

Ana Gabriela spunea...

ma bucur mult pentru Alexandra...ii doresc tot binele din lume si dea Domnul sa decurga totul bine ca sa fie fericita:D

Ana Gabriela spunea...

Foarte frumoasa poeziata draga Geanina:D

Ana Gabriela spunea...

si-ti multumesc din suflet pentru premiu...promit sa-l preaiau cat de curand...multumesc pentru simplul fapt ca te-ai gandit la mine...

Geanina Codita spunea...

salmi ,
se simte de la distanţă, că ţi-a plăcut acestă poveste de iubire dintre cei doi.

Regretabil este faptul că tensiunile au reuşit să creioneze un final nefericit.

Onorată de comentariu, draga mea!

Pupici geaninoşi peste normă!

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
mă declar o persoană fericită cu atâtea îmbrăţişări.

Mulţumesc pentru daruri, iar şi iar...

O seară liniştită, Lisandru!

Geanina Codita spunea...

raza de soare ,
mulţumesc eu foarte mult pentru vizite şi comentarii.

O carte de excepţie, draga mea.

Pupici geaninoşi în cantităţi industriale.

Geanina Codita spunea...

raza de soare,
m-am bucurat foarte mult când mi-a spus că partea financiară nu mai reprezintă un stres.

Va pleca pe 18 august 2009 , sper ca în septembrie să curgă veştile minunate.

Gândurile mele frumoase vin către tine, draga mea!

şu spunea...

Când apa întâlneşte apa timpul şi spaţiul dispar, totul se petrece la nivelul emoţiilor...aşa stă treaba şi cu iubirea adevărată, înălţătoare...

Geanina Codita spunea...

Şu ,
se pare că emoţiile ies de fiecare dată învingătoare, ceea ce nu este rău...

Mulţumesc de vizită , draga mea , nu uita de premiu!

Îmbrăţişări peste normă!

Lisandru Cristian spunea...

O noapte cât mai liniştită şi ţie, Geanina Codiţă... O noapte plină de gânduri bune şi de vise frumoase...

Geanina Codita spunea...

Cristian,
mulţumesc pentru gândurile frumoase trimise la ceas de seară.


Pupici geaninoşi în teancuri, Lisandru!

Lisandru Cristian spunea...

Codiţă, faine teancuri de pupici, mă las acoperit de ele... Acoperământ dulce...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
se pare că este mult optimism la finalul unei poezii care anunţa altceva la început de zi.

Mă bucur să aflu că lucrurile stau astfel şi trimit îmbrăţişări peste normă...

şu spunea...

Am primit premiul cu mare drag!
Cât despre ploi...ne scăldăm cu dor. Umbrela era un simbol...al protecţiei! O seară faină să ai!

Geanina Codita spunea...

Şu ,
fericită de preluare, draga mea.

Îmi plăcu invitaţia în ploaie...

O noapte de mare frumuseţe să ai, draga mea!

şu spunea...

Păi mi-am deschis larg geamul...privesc ploaia de stele! Te invit şi pe tine, draga mea! E minunat! Cerul e o mare de licurici nebunatici, priveşte...Te pup!

Geanina Codita spunea...

Şu ,
Minunată învitaţie, când vine vorba de ploaie nu refuz...

Licurici dau o strălucire aparte nopţii...

Stau la fereastră şi privesc spectacolul nocturn...


Mulţumesc de invitaţie, este divină!

şu spunea...

Mă bucur că te am alături, acum noi suntem o familie cu opt membre plouată cu stele...Noapte ca-n basme îţi doresc1

Geanina Codita spunea...

Şu ,
o noapte liniştită, dragă prietenă!

Mulţumesc de daruri la acestă oră ,când ploaia a devenit torenţială.

Pupici geaninoşi peste normă, draga mea!

Lisandru Cristian spunea...

Teancuri de pupici şi îmbrăţişări peste normă - să mai spună cineva că viaţa asta nu merită trăită din plin!!! Permiteţi, vă rog, ca Lisandru să întoarcă şi pupicii şi îmbrăţişările... Nu rămânem datori când este vorba despre astfel de activităţi delicioase...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
cavaler ca întotdeauna...

Ce să mai spun , cuvintele sunt mute...

Te îmbrăţişez cu drag, Cristi!

Lisandru Cristian spunea...

Un "cavaler" rătăcitor prin gânduri... Bune, de altfel... Domniţă, îmi permiteţi să declanşez un turnir pentru batista dumneavoastră????

Geanina Codita spunea...

Cristian,
turnir???

Foarte interesant...

Vă rog...

Lisandru Cristian spunea...

Batista deveni-va perna pe care voi pune capul la porţile castelului în care binevoiţi să vă ascundeţi, iar eşarfa va asigura protecţia suplimentară a cavalerului obosit de lupte... Ha, ha... Parcă mă şi văd aprinzând un foc pe sub ferestre şi invitându-vă, blajin, la un vin fiert... Băut din căni de lut, sub o ploaie de stele... Mă-ncearcă un romantism de modă veche, clipocitul izvorului din care să se adape armăsarul mai lipseşte...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
literatură şi romantism de modă veche, ce poate fi mai frumos alături de o batistă ce se transformă magnific în...pernă...

Vinul fiert vine cum nu se poate mai potrivit să completeze atmosfera de poveste...

Lisandru Cristian spunea...

Vin negru, de buturugă, gros şi plin de poveste... Adevărul este că după ce îl vom bea chiar se va deschide sezonul la poveşti cavalereşti... Şi bine va mai fi... Va curge în valuri, ca să pună şi gândurile şi sângele în mişcare... Iar toţi doritorii de petrecere nocturnă vor fi bine primiţi...

Geanina Codita spunea...

Cristian,
îmi amintesc acum, de petrecerile virtuale, minunăţii de petreceri...

Lisandru Cristian spunea...

Ehe, ce vremuri... Ce nopţi... Ce beţii... Virtuale, este drept, dar tot mahmuri ne descopeream dimineaţa... De bine. Plăcută mahmureală...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
mai bine mahmuri , cu gânduri curate,
Decât cârcotaşi, bârfind pe la spate...

Lisandru Cristian spunea...

Cârcotaşi? Mai există? "Nu se ezistă", vorba aceea... De ce pe la spate? Mai bine să vină să bea un pahar în faţă, că se apropie zorii de zi şi mai lipseşte ciorba de potroace... Şi Periniţa...

Geanina Codita spunea...

Cristian,
bună invitaţie...

Dacă se lansa invitaţia aceasta şi în povestea Annei, finalul era altul...

Lisandru Cristian spunea...

Aş propune domniţei să se gândească numai şi numai la finalurile fericite... Acelea cu sărutări precum în Casablanca, am şi eu un film de care nu mă mai satur...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
facem o combinaţie , poate schimbăm finalul şi totul devine o Casablanca pentru Annna...

Lisandru Cristian spunea...

Încercăm, încercăm, nu se poate să nu reuşim... Bine, un Bogart se găseşte mai greu, dar ne străduim să copiem şi sărutul...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
contele Vronski mi se pare perfect...

Creionăm finalul poveştii cu Vronski în rolul lui Bogart...

Lisandru Cristian spunea...

Am să încerc să-l contactez pe conte, sper să nu aibă pretenţii foarte mari. Deşi nu se ştie niciodată cu oamenii ăştia cu "sânge albastru"... Ştii, uneori mi-ar plăcea să îmi curgă vin în loc de sânge - dar poate că nu trebuia să declar public aşa ceva...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
să curgă vin prin vene şi să scrie pe tine"bun de băut" sau cum???

Lisandru Cristian spunea...

"Bun de băut"... Sunt de acord cu eticheta. Cu o singură condiţie - nu accept să fiu băut decât de o singură femeie... Ghici ciupercă! Scumpă doamnă, nu serviţi un pahar?

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
numai din pahar, din el răsare adevărul, aşadar ...

Să fiţi băut cu toată dragostea, din pahar, de cine vă doriţi...

Lisandru Cristian spunea...

Păi Lisandru nu prea poate să o dea acum pe după cireş sau pe după plop sau pe după alt copac/pom... Adevărul domiciliind în vin - din vremuri imemoriale - este evident că nu-mi doresc decât să serviţi dumneavoastră din paharul care sunt...

Geanina Codita spunea...

Cristian,
sincer şi la obiect având doar vin virtual în pahar...

Mulţumesc pentru sinceritate...

Atunci să vină paharul meu virtual...

Lisandru Cristian spunea...

Paharul care sunt este onorat de o astfel de degustare din partea scumpei doamne... Promit să fac în aşa fel încât să crească doar... alcoolemia sentimentală...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
"alcoolemia sentimentală", poetul nostru nu se dezice nici la acestă oră...


Picuri de astfel de alcool peste toţi cititorii mei fideli...

Lisandru Cristian spunea...

Îmi permit să urez şi eu acelaşi lucru tuturor musafirilor tăi dragi... Să fie cât mai beţi de dragoste şi mahmuri de viaţă. Nu cred că va face cineva vreo reclamaţie pentru asemenea "matoleală" extraordinară...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
cu siguranţă cititorii mei îşi vor dori astfel de stări sentimentale.

Mulţumesc pentru gândurile tale frumoase.

O zi de mare frumuseţe, Cristi!

Anonim spunea...

tocmai am recitit caretea! Videoclipul este de exceptie!

Geanina Codita spunea...

simioncristian ,
cutremurător, aş spune.

Reuşeşte să redea în căteva minute esenţa...

O zi plină de frumos!

Carmen Gigartu spunea...

Multumesc pentru premiu

Geanina Codita spunea...

Carmen ,
cu mare drag l-am trimis către tine, draga mea.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Lisandru Cristian spunea...

Sărutări de mâini scumpei doamne şi o zi excelentă în continuare... Mai e ceva vin prin pahare????

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
întotdeauna va fi ceva în pahare pe acest blog...şampanie, vin, iubire...

Lisandru Cristian spunea...

Atunci să închinăm un pahar cu iubire... Lăsăm vinul pentru mai târziu...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
cu mare drag spun"bine ne-am regăsit!"

Lisandru Cristian spunea...

Bine ne-am regăsit, femeie cu suflet mare, bine ne-am regăsit...

Anonim spunea...

Iubire imposibila... Nimic nou, dar atat de frumos spus.

Geanina Codita spunea...

Cristian,
VISĂTOR, POET, ŞI VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT...

CE POT SPUNE MAI MULT?

Geanina Codita spunea...

Ale ,
BINE AI REVENIT, DRAGA MEA!

MI-A FOST DOR DE TINE.
SPER CĂ A FOST BINE ÎN VACANTĂ...

Anonim spunea...

Geanina, bine te-am gasit. Si mie mi-a fost dor de tine, de blogul tau, de poeziile tale. Cum am spus si in ultimul meu post, vacanta mea a fost cu zambetul pe buze la suprafata, iar inauntru numai tristete.

HTC photography spunea...

Geanina, ce sa spun? E SUPERBA POEZIA!! Una din cartile mele preferate...
O zi plina de frumos!

Geanina Codita spunea...

Ale ,
trebuie să facă Geanina o vrajă ca să ieşi din lumea asta.... care mie nu-mi prea place.

Ai multe calităţi şi nu trebuie să le laşi să sufere.

Acum ţi-am făcut cu ochiul complice, căutăm vraja, draga mea...

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Geanina Codita spunea...

boss ,
aşa cum am mai spus "ANNA KARENINA" este cartea care mi-a marcat adolescenţa...

Mulţumesc pentru comentariu.

Şi eu îţi doresc o zi plină de frumos şi bun!

Daiana Prundurel spunea...

Geanina, sunt coplesita de bucurie pentru Alexandra, Nu am cuvinte de multumire pentru sprijinul tau solid.Ma faci sa simt ca oamenii sunt oameni si ca inca nu e totul pierdut pe mealagurile astea mioritice...Te imbratisez din tot sufletul, si multumesc pentru coarda sensibila care o faci adesea sa voibreze in mine. Multumiri pentru versuri. Si ale tale ...si ale modestului Cristian Lisandru :)

Geanina Codita spunea...

Daiana Prundurel ,
datorită ţie am aflat povestea Alexandrei.

Bucurie nespusă în sufletul meu să aflu de la Alexandra că partea financiară s-a rezolvat.

Aştept cu nerăbdare FINALUL...

Mulţumesc pentru gândurile tale nespus de frumoase, îmi permit să îţi mulţumesc şi în numele modestului Lisandru, sper să nu se supere pe mine.

O va face cu siguranţă şi el.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea şi trimit pupicii geaninoşi către tine, draga mea!

Lisandru Cristian spunea...

@Diana Prundurel - modestul îţi mulţumeşte cu toată sinceritatea...

@Geanina Codiţă - un gând bun la ceas de seară...

Geanina Codita spunea...

Cristian,
mulţumim pentru urări.

Pupici geaninoşi peste normă!

Lisandru Cristian spunea...

Este ora pupicilor geaninoşi, venisem deja după ei... Ha, ha...

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
comentariul tău poartă numărul 100, aşadar pupicii geaninoşi sunt onoraţi ...

Primeşti şi îmbrăţişări peste normă!

Lisandru Cristian spunea...

Fericitul de mine!!!! Premiul constă în imensitatea pupicilor geaninoşi... Aşa premiu, DA!

Geanina Codita spunea...

Cristian ,
premiul a plecat către poetul visător...

Unknown spunea...

M-ati lasat fara cuvinte! :)
Am citit articolele (tare frumoase), dar comentariile sunt de exceptie: am senzatia ca citesc o poveste superba, ce se scrie sub ochii mei.
Ma bucur ca un copil, cand intalnesc asemenea povesti!
Geanina, iti doresc sa-ti fie bine-n suflet mereu!

Geanina Codita spunea...

Misstiqque ,
bine ai venit, draga mea!

Da, comentariile cititorilor mei sunt minunate, aşa cum sunt şi ei .

Trebuie să recunosc, am recitit comentariile de la acestă postare şi împlicit povestea despre care aminteşti... este cât se poate de reală.

Îţi mulţumesc pentru gândurile tale frumoase şi te aştept mereu cu drag.

Îmbrăţişări peste normă, draga mea!

Unknown spunea...

"povestea despre care aminteşti... este cât se poate de reală."... sa fie cu happy end si sa-ti aduca multa fericire!
Ma bucur mult de tot (habar n-am de unde vine atata bucurie)si-mi vine sa-l citez pe Paunescu "si totusi exista..." :)
Iti intorc imbratisarea si adaug o urare de bine!

Geanina Codita spunea...

Misstiqque,
nu poate avea decât un final fericit...

Am încercat să intru la tine pe blog şi nu prea am acces.

Poate reuşim să comunicăm până la urmă pe ambele bloguri.

Bucuria ta îmi aduce fericire în suflet şi în priviri.

Îţi mulţumesc de vizite şi gânduri.

Pupici geaninoşi peste normă, draga mea!

Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă