O MINUNE DE OM

VELICU GABRIEL DANIEL
(1990 - 2009)





Îmi este greu să scriu la trecut despre cel mai talentat elev în materie de designe şi animaţie, de la Liceul Teoretic "Neagoe Basarab" Olteniţa. Am ezitat mult, probabil că refuz cu toată fiinţa mea să cred că el nu mai este alături de noi. În încăpăţânarea mea de a mă lupta cu realitatea care din păcate este aşa cum mi se înfăţişează, crudă, spunem noi câteodată nedreaptă, însă poate totul se rezumă la destin. Nu ştiu, nu mă simt în stare să dau o definiţie clară a acestei realităţi, ştiu însă că Velicu Gabriel Daniel a fost , este şi va fi copilul meu, pe care îl mai certam cateodată, însă niciodată cu răutate, niciodată din dorinţa de a-i frâna evoluţia profesională, ci doar din dorinţa supremă ca el să urce încă o treaptă pe scara profesiei.Îl pregăteam pentru ceea ce urma să facă în viitor. Cum era Gabriel? Am cunoscut puţini oameni buni în viaţă, îi pot număra pe degetele de la o mână, Gabriel era unul dintre aceştia, el nu ştia să se certe, iubea oamenii cu bune şi cu rele, un copil timid, cu o educaţie alesă, o minune de OM. Îmi amintesc când a venit pentru prima oară să-mi spună că îşi doreşte să lucreze cu mine pentru un concurs. Doamne, câte emoţii avea, cât de fericit era, de fapt aşa era dupa fiecare concurs naţional sau internaţional la care participa. Făcea totul cu o pasiune greu de înţeles , 3 ani , zi şi noapte nu a făcut altceva decât să studieze, să înveţe să facă personaje după care le dădea viaţă. A reuşit din primul an să obţină medalia de argint la Concursul Internaţional Infomatrix, anul următor a fost medaliat cu aur la acelaşi concurs şi urma plecarea către Mexic.
Va urma...