VELICU GABRIEL DANIEL (1990 - 2009)
8 februarie 2009, ora 03:45. Sună telefonul. Mă uit la ceas, în zadar reuşesc să desluşesc cât este ora. Răspund. Aud vocea lui Dan, prietenul lui Gabi, elevul care anul acesta a obţinut broz la Infomatrix.
- Doamna Codiţă, Gabi a făcut accident.
- Care Gabi, intreb eu?
- Gabi Velicu.
- Cum???????????
- Stai că sun la 112.
- Nu, l-au dus deja la spital.
- Te rog, vrei să mergem la spital?
- Bine, vin acum cu parinţii cu maşina să vă luăm.
Mi-am luat ceva pe mine, la urgenţe, papuci în picioare şi fără să mai stau pe gânduri am coborât aproape fără să respir cele 4 etaje. Ne-am îndreptat către spital, la camera de gardă unde mi s-a spus că au plecat medicii deja cu el la Bucureşti.
Şi acum îmi răsună în urechi fraza medicului de la gardă:
-Mergeţi acasă doamnă, este în comă...
Refuzam să mai ascult. Am pornit către Bucureşti. Acolo un domn în uniformă mă întâmpină politicos şi mă întreabă:
- Sunteţi de la Olteniţa?
-Da, răspund eu cu jumătate de gură, de teamă să nu fiu anunţată ceea ce nu doream.
- Domnule, cum este, unde este?
- Trebuie să îl aducă la reanimare, vă rog să aşteptaţi.
Au urmat secunde de chin, l-au adus...
Era şi mama lui care mi-a spus:
- Il pierd doamnăăăăăăăăăăăăăăăăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
În secunda urmatoare mi-am spus"O mamă nu se înşeală niciodată, însă Dumnezeu ştie cel mai bine."
Va urma...
Premii obţinute în ultimii 3 ani la concursurile naţionale şi internaţionale de informatică :
argint Infomatrix internaţional
premiul special Dual PC naţional
menţiune Cupa Siveco naţional
premiul III GrepIT naţional
aur Infomatrix internaţional
argint Infomatrix internaţional
bronz Infomatrix internaţional
joi, 30 aprilie 2009
O MINUNE DE OM (II)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
o poveste dureroasa,care din pacate se impamla prea des in zilele noastre,sper ca va avea un final fericit,multa sanatate
@gabriela,
totul s-a întamplat în luna februarie, copilul nu mai este printre noi. Nu am putut să scriu până acum despre el fiindcă am refuzat cu îndârjire să accept realitatea.
@Paul,
regret dacă povestea acesta a răscolit momente dureroase din viaţa dumneavoastră, dar încerc probabil prin aceste scrieri să încerc să înţeleg la rându-mi tot ceea ce s-a întamplat şi de ce. Îmi este imposibil să găsesc răspunsul.
abrazos desde uruguay.
@Eclipse,
gracias amiga.
Muchas gracias por las bonitas palabras que has dejado en mi rincón. Eres bienvenida cuando quieras.
Un abrazo
Geanina,
E cumplit. E devastator. E singura durere fara alinare a unui parinte. Doamne Ajuta pentru familia lui ! Si pentru tine fiindca vad ca esti tare afectata !
@ambra,
bine ai venit!sunt două luni de la eveniment, am crezut că mi-am revenit, însă de când am fost la ultimul concurs unde a trebuit să prezentăm lucrarea fără el mi-au revenit trăirile de după deces. Îţi mulţumesc că ai trecut pe la mine şi aştept cu mare drag următoarea vizită.Pe curând!
@gabi,
se pare că am cedat, este pentru prima dată după două luni când scriu despre durerea pe care o port în suflet . Un singur om a ştiut tot ce simt şi trăiesc în această perioadă, un om care a fost alături de mine permanent şi m-a susţinut, îi mulţumesc şi ţie de asemenea pentru tot ceea ce ne dăruieşti pe blogul tău. Pe curând!
Geanina,
cred ca gestul de a scoate la suprafata este unul care alina si vindeca mai curand decat daca durerea ar ramane intemnitata in suflet.
Sunt alaturi de tine in incercarea ta si te sustin, rugandu-ma Bunului sa te intareasca.
Multumesc si eu pentru cuvintele frumoase.
@gabi,
am simţit că eşti un om deosebit de când ai păşit aici prima dată, că eşti o fiinţă pe care te poţi baza oricând şi că judeci lucrurile la justa valoare, nu îţi place "bălăceala", nu-ţi plac oamenii care vorbesc doar fiindcă lor le place să se audă vorbind. Mă înclin în faţa oamenilor ca tine, citesc "cu repetiţie" tot ce postezi pe blog, nu pentru că aş pricepe mai greu, ci pentru că îmi face plăcere să citesc scrieri de calitate şi mai este ceva, Maestrul Octavian Paler, respectul pe care îl ai faţă de un OM pe care îl iubim şi îl respectăm mulţi. Gânduri bune trimit către tine şi o rază de soare.
Multumesc frumos, inca o data.
Dumnezeu sa odihneasca sufletul de inger a lui Gabriel.
@gabi,
cu mare drag îţi transmit îmbraţişările mele de aici din Olteniţa . Gabriel ne zâmbeşte de acolo, de sus...
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Sufar alaturi de tine si de familia lui.Stiu cat e de greu.Crede-ma a trecut un an si nici acum nu realizez ca este adevarat...
Tot astept sa-i vad,sa vina de undeva...
Eu sunt convinsa ca Gabriel va zambeste de undeva,ca este mandru de colegii lui.El plange si rade alaturi de voi.Ajutati-l sa rada!
Ai facut foarte bine povestind despre el,cel putin pe mine m-a ajutat.
Te descarci vorbind despre el,spui poate ceea ce nu ai apucat sa ii spui si speri ca el sa auda cuvintele tale.
Dumnezeu sa ne dea putere!
@mariperijoc,
am mai spus într-un comentariu, atunci când intru pe blogul tău mă gândesc inevitabil la Gabriel. Mulţumesc pentru cuvintele tale, sunt alături de tine zilnic chiar dacă asta se întâmplă numai virtual.
Trimiteți un comentariu