Un individ(sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)
Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.
Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)
Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)
Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă)
MORALĂ DUBLĂ
Ca să fiţi la înălţime,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
NU VĂ NEGLIJAŢI DANTURA!
Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!
de Nicolae Bunduri
Sunt sigură că i-ați întâlnit, orgolioşi, vicioşi, cu înclinaţie spre parvenitism, în stare să calce pe cadavre pentru a ajunge la ţelul propus. Oameni pentru care cuvântul dat nu are nici un fel de importanţă şi care-şi fac din disimulare un „modus vivendi”. Sunt prea multi pe metru pătrat, atunci când se simt încolțiți nu mai țin cont de nimic, se fac frate cu dracul, devin prieteni cu cei pe care până mai ieri îi urau de moarte, vor cu disperare funcții, tot clanul, de la cel mai mic pană la cel mai mare, director, vreau să fiu director, inspector, vreau sa fiu inspector, alt membru al clanului, pai și eu ce am , daca sunt femeie trebuie să stau la cratiță? Vreau și eu , mai găsiți ceva și pentru mine, nu contează unde, cum și pe cine trebuie sa dați afară, eu contez, eu sunt cea mai și cea mai, dacă e nevoie plec și în delegație cu cine trebuie, ei și ce dacă rămânem în pană? Cu atât mai bine. Pană lungă, bogăția directorului. Și uite așa rămân unii în pană, cu dinții încleștați pe câte un ciolan și nu mai contează nimeni și nimic atâta timp cât ei sunt satisfăcuți.
vineri, 3 aprilie 2009
Fabula parvenitului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fiorul dorinţei să nu vă părăsească nici măcar atunci când ghearele durerii vă vor sufoca dorind să fiţi în totalitate a lor.
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă
Dorinţa are culoarea albă, iubirea şi-a asumat culoarea roşie iar speranţa îmi spune insistent, verde.
Vă dăruiesc cu tot sufletul aceste culori.
Geanina Codiţă
18 comentarii:
Geanina, intra-devar! Sunt prea multi pe metru patrat! De fapt asta ne e tara. Suntem condusi de oameni ce si-au castigat scaunul, pe pupat funduri ( majoritatea din ei ) si il pastreaza idem! Nu conteaza peste ce calca in drumul lor, nici cate talpi drobite in calea lor, inimi incatusate, de unde frate?!
Important e telul, scaunul! Tronul mult visat!
Apoi ajung acolo ... si cu un ranjet pe fata, incepe dictatura! Sunt tare, sunt destept, am facut sacrifici! Mai ai pana ma ajung!
Halal!
Buna mea prietenă,
sunt scărbită , iartă-mi cuvântul, dar asta simt când văd cum toate nulitățile dau din coate ca să stea in față, când văd cum parveniții ăștia buni de nimic te calcă fară milă în picioare, făcând NIMIC.
geanina, iti recomand sa citesti Mihnea Blindariu, e genial omul. Daca nu iti place cum canta, cu siguranta iti place ce scrie. numele asta lui il datorez.
@ramâi treaz,
am să țin cont de recomandare, în curând vor veni și aprecierile.
Cineva,candva ... daca nu ma insel,V.Conta
spunea ca, o piedica in surparea societatii
poate fi o higiena speciala. Iar poemul dv.
se apropie de un merituos scop, de-a purifica
imbacsita atmosfera ... prejudecatiile si ...
viciile societatii !
un autor carti si marunt colectionar
Doresc sa felicit pentru alegera titlui acestui blog.Foarte interesat si ar trebui sa se tina cont de aceasta sintagma.
Domnule Negoiță,
mă plec in fața Domniei-Voastre, vă spun cu respect, încerc din răsputeri să fac ceea ce fac mulți semeni care au simțit aproape zilnic cum stau parveniții la ușa funcțiilor, care nu au ținut cont de nimeni și de nimic pentru a se cățăra până în vârful piramidei, încercând de acolo să ne îmbâcsească mințile, să ne zdruncine creierii cu dobitocismele pe care le aruncă cu o viteză uimitoare pe secundă încercând să ne arate cine sunt ei cu adevărat. Și, ca și cum nu ar fi de-ajuns unul, vin "Toți Doamne si Toți Trei" din același clan, crezând că și-au găsit proștii care să-i asculte și să-i urmeze orbește. Să ne aștepte... o viață, din partea mea. Vă mulțumesc de vizită, nu ezitați să reveniți, vă aștept cu drag!
@Cristian,
un nou prieten și asta nu poate decât să mă bucure. Fericită, fiindcă îți place titlul, încântată, pentru vizită. Ești binevenit în orice clipă!
Cu voia dv., indraznesc sa va spun o
frimitura dintr-o poveste. Cand ... de peste
3 decenii, doresc s-aduc un, Erou - monah, {ce
zace singuratic, e adevarat pe un monument},
acasa.Pntru a se mai spala zona, de BLESTEME.
Desi m-am acoperit de IGNORANTA, Nu m-am
lasat.Am luptat si ... cu mine ! Am scris 6
carti iar a 7-a fiind, chiar a acestiu Erou -
monah. P.s.
IORGU COSMA
in 1877, a scris istorie
in lupta, la manastire
si-a murit la ... Azil !
Dupa 3 decenii, am cateva SATISFACTII.
Pentru dv.poate fi VIE urarea :
Nu va OPRITI, ca STRALUCIREA, va fi cu atat
mai MARE cu cat DIFICULTATILE intr-un act
CREATIV, vor fi ANEVOIOS de REZOLVAT.
Va urez mult HAR ! Multa BAFTA ! Si daca - mi
permite -ti, va astept cu ... COMENTARII si
pe blogurile mele.
Cu voia dv.indraznesc ... o frimitura dintr-o
poveste. Cand ... de peste 3 decenii, doresc sa
aduc acasa un, Erou - monah, ce zace singuratic, [este adevarat, pe un falnic monument},pentru a mai spala zona de BLESTEME.
Desi m-am acoperit de IGNORANTA, nu m-am
lasat.Am luptat si ... cu mine ! Am scris
6 carti iar a 7-a fiind, chiar a acestui
Erou - monah.
PS
IORGU COSMA
la 1877, a scris istorie
in lupta, la manastire
si - a murit la ... Azil !
Dupa 3 decenii am SATISFACTII.
Azi, pentru dv.poate fi VIE urarea : NU va
OPTITI ca STRALUCIREA va fi cu atat mai
FRUMOASA, cu cat DIFICULTATEA intr - un
ACT - CREEATOR, va fi mai grea.
Va urez mult HAR ! Multa BAFTA !
De - mi ingaduiti, cu respect, va astept
comentarii {am observat la dv. mare talent} si
pe blogurile mele.
Cu mare drag, stimate domn Negoiţă.
Hola te escribo porque estas como seguidora de mi blog se me complica un poquito leer pero lo logro queria invitarte a ver mi blog nuevo de escritores.es http://iterapeutas.es un saludo muy lindo todo esto
Gracias por los comentarios. Niza por el que se ha detenido, espero tener tiempo para regresar.
Multumesc mult pt incurajare ! :*
@Denny,
multă putere draga mea!
Dragă Geanina Codita, sunt încântat să observ că ai folosit „FABULA PARVENITULUI” spre a scoate în evidenţă tarele societăţii în care trăim. Interesant este faptul că respectiva fabulă am scris-o cu mult înainte. Mi-a apărut în almanahul „Perpetuum comic”1988 (pag 134) şi mi se pare la fel de valabilă şi acum. Este una dintre cele mai perene scrieri ale mele şi cred că va mai dăinui (din păcate) mult şi bine. Oricum, remarcabil este interesul vostru pentru literatură şi situaţia ţării.Vă felicit !
Nicolae BUNDURI - 21 aprilie 2009 - Brasov
Maestre,
surpriză plăcută pentru mine și onoare totodată să constat că îmi citiți blogul. Fabula aceasta am citit-o de zeci de ori.Va fi mereu de actualitate. Vă mulțumesc pentru aceasta fabulă, pentru vizită, pentru mesaj și pentru că existați. Credință, iubire și speranță! Hristos a Înviat!
Viva México! Viata Romania!
Me encanta Enya.
Trimiteți un comentariu