Pierduţi în iubire...

Mă tot gândesc adeseori,
La unicul buchet de flori,
Ce l-am primit atunci, demult,
Alături de al tău sărut.

Îmi mai aduc aminte-acum,
De mână cum m-ai prins, pe drum,
A fost atingerea de foc,
Ce a făcut iubirii iarăşi loc.

Pe alei, în parc noi ne-am plimbat
Era...ştiu bine, pe-nserat,
Pe-o bancă noi ne aşezarăm,
Şi-n ochi, tăcuţi, ne înecarăm.

După minute de savoare,
Atunci, pe seară, pe răcoare,
Ne-am îndreptat în paşi de dans,
Pe-al lumii unic ring de dans.

Un dans ce nu poate fi uitat,
Un dans ce vieţii noastre a dat,
Un sens deplin, un sens divin,
Ce a făcut dansul sublim.

Spre dimineaţă-mi amintesc,
Cum ai dat inimii mele ghes,
M-ai strâns în braţe, m-ai iubit,
Nicicând n-ai fost mai fericit..

O fericire ca un vis,
În care viaţa ne-a trimis,
Ce-om face noi şi ce va fi,
Răspunsul nimeni nu-l va şti.

Îţi spun mereu, fără-ntrebări,
Fără tristeţi, fără dureri,
Iubirea vine de la sine,
Noi ne iubim , tu ştii prea bine.

Este iubire de poveste,
În care nu-s prinţi şi prinţese,
Suntem doar noi, doi fericiţi,
De unii-urâţi, de-alţii iubiţi.

Dar tot ce astăzi mai contează
E să păstrăm iubirea trează,
Să nu permitem nimănui
S-o smulgă şi s-o pună-n cui.

Iubita mea, mi-e dor de tine,
Eşti muza mea de scrieri pline,
Şi doar atât vreau să mai spun,
Eu te iubesc ca un nebun.



Sursa foto - http://images.google.ro/images