Pe o bancă-n Cişmigiu...

Ne-am întâlnit aseară, pe-o bancă-n Cişmigiu,
M-ai strâns atât de tare-n braţe, de mine nu mai ştiu,
Un sărut lung apoi mi-ai dat ca să fii sigur,
Că eu voi fi pe veci numai şi numai a ta , desigur.
La ureche mi-ai şoptit cu nerăbdare şi plin de resemnare,
Trebuie să-mi gestionez gesturile , în seara asta mare,
Altfel o să spună lumea că ne sărutăm precum în Casablanca,
Vor reclama la primărie de ciudă, ca să desfiinţeze banca.
Nu vom putea accepta aşa ceva sub nicio formă,
E banca noastră, numai a noastră ce dă iubirii noimă,
Aici a început iubirea noastră să se –nfiripe,
Aici m-ai strâns în braţe în cele mai frumoase clipe.
Trecătorii se uitau la noi, unii miraţi, alţii cu seninătate
Şi ne-au trimis cu privirea şi bunăvoinţă , în intimitate,
Ca să nu le facem şi lor poftă
De-atâtea îmbrăţişări ce curg cu fiecare strofă
O strofă ce-o reciţi din poezia-ţi dragă:

„ Îmi citeşti un rând,
Îţi citesc un rând,
Suntem doar noi doi şi atât,
Iubire rând cu rând...”

Mii de gânduri mintea-mi invadeză,
Mii de trăiri au dat năvală şi mă ţin trează,
Ai reuşit să faci din mine ce nu a reuşit
Toată armata de bărbaţi, din tot acest ţinut.
Acest „ţinut” este Planeta pe care navigăm
În ape tulburi şi proză scurtă, ca să ne delectăm,
Privirile şi gândurile mi le-ai anihilat
Cu încă o doză mare de iubire, iubire de bărbat.
Şi tot pe bancă tu mi-ai spus, un pic orgolios,
„Dependentă” să fii de mine, sună tare frumos,
Viaţa-i plină de surprize destul de neplăcute,
Însă, de data asta, viaţa vrea cu patimă să mă sărute.
Si mă sărută cu o surpriză nespus de frumoasă,
Aducându-te pe tine, la mine-n suflet şi în casă,
În casa unde-ai scris aseară, pe coala albă a patului, iubirea,
Cu fraze-gesturi pline de delicateţe şi pasiune, fericirea.



Sursa foto - http://images.google.ro/images