Dor de tine...

Mi-e foame de tine , iubito,
Mi-e sete de roua buzelor, ce-n mine-ai sădit-o,
Mi-e dor de viaţa vibrândă din tine,
Mi-e sufletul sfâşiat , de nopţile pline.

Nu dai niciun semn, să ştiu că eşti bine,
Nu ştiu, nu-nţeleg ce-i cu tine,
Îmi bântuie-n minte, doar gânduri străine
Ce strigă mereu”Ce dor mi-e de tine!!!”

E dorul acela ce l-am cunoscut
La prima-ntâlnire, când tu mi-ai plăcut.
Plecată ai fost, te-ai întors, ai tăcut,
Iar eu, disperat, am sufletul mut.

Te strig încontinuu, cu mintea rănită
Ce caută odihna, în noaptea răpită
De gândul, ce-apasă greoi peste mine,
Nelinişti, iubiri, tristeţi, ce plâng cu rubine.

Îţi scriu două vorbe, ziua şi seara,
Sperând c-o să vezi ce grea-i aşteptarea,
Te rog, trimite-mi un gând , de urgenţă,
De nu vrei să mor în paşi de cadenţă.

Inima-mi plânge de-atâta durere,
De ochii tăi verzi, ce îmi dau putere,
Ia-mă de mână, să simt că eşti bine,
Du-mă cu tine-n pustiu , dacă-i bine.

Te chem., te doresc, secundă de secundă,
Nimic nu-mi mai place în viaţa mea sumbră,
De-atâta trăire ascunsă în umbră,
Ca ochii din jur să nu o pătrundă.

Aştept acea clipă în liniştea serii,
O clipă să pună lacăt durerii,
Mă plimb într-un cerc, nu-mi găsesc locul,
Mă-ntreb ce-i cu mine, cum să sting focul?

Un foc ce mă mistuie şi arde acum
Făcându-mă torţă, făcându-mă scrum.
Sper să renasc din iubirea ta blândă,
Ce vine cu patimă şi mă inundă.


Sursa foto - http://images.google.ro