Noi doi...

Privim către niciunde,
Simţim cum ne cuprinde
Fiorul primei întâlniri
Ni se citeşte în priviri.
În dreapa ta e verde,
În stânga mea, tot verde
În faţă marea lină
Cu forme de felină.
Aici, pe bancă, chiar aici
Suntem noi doi şi-un licurici
Ce ne veghează dragostea
Pe banca mea, pe banca ta...
Licuriciul ne şopteşte-ntruna
Păşiţi pe mare, declanşaţi furtuna,
Furtuna sentimentelor ce înfloresc
La ceas de seară în stilul lor firesc.
Şi fruntea ta o sprijină pe-a mea,
Şi gândul meu îl sprijină pe-al tău,
O scoică iese acum din mare şi ne cântă
Pe acorduri dulci iubirea să pătrundă.
O iei în palmă, o desfaci uşor,
Îi spui că vrei o perlă s-aline al tău dor,
Un dor ce te cuprinde desi eu sunt aici
Un dor ce se transformă în mii de licurici.
Un dor la care marea participă şi ea
Complice este-ntruna cu-n gând de catifea
Şi firul ierbi-i martor la tot ce se petrece
Iubirea este una, nicicând ea nu va trece...