PRINŢESA DE LA CASTEL...

UPDATE ora 17:27 Acesta este contul Oriandei.

RO46RZBR0000060011757129 - in RON
( deschis la Raiffeisen Bank.)

UPDATE ora 11:16 Sibilla are de asemenea nevoie de ajutor. Am preluat ambele cazuri de pe blogul prietenului nostru Flavius Obeadă, căruia îi mulţumesc, de fapt mulţumesc tuturor care s-au implicat şi au postat, iar dacă rugămintea mea nu este prea mare, îi rog pe cititorii mei, dacă doresc să preia pe blog cele două cazuri pentru a le ajuta pe cele două prietene din blogosferă. Povestea Sibillei, o femeie puternică, cu personalitate, o puteţi afla aici.

UPDATE ora 01:03 Orianda are mare nevoie de ajutor, iar noi nu putem rămâne indiferenţi la durerea ei.
Putem s-o ajutăm pentru ca durerea ei să ia sfârşit. Vă rog să intraţi aici , citiţi şi fiecare va şti , va simţi că situaţia este complicată, iar noi putem să-i intindem mâna de ajutor de care are nevoie şi asta cât mai urgent.

Înainte de a pleca la castel am primit o oglindă magică în dar. Am privit în ea şi am încercat să mă comport aşa cum îmi cerea rangul proaspăt obţinut pentru o perioada, cât voi locui la castel. Ştiam că fericirea de a fi prinţesă era de scurtă durată, imaginea din oglindă s-a schimbat şi va trebui să mă ridic iar la aşteptările ei. Totul îmi spune însă ,că trebuie să revin la ceea ce am fost înainte de a primi oglinda în dar, că trebuie să am puterea de a privi iar în oglinda unică şi personală, singura oglindă ce mă caracterizează şi îmi pune în valoare personalitatea. Trebuie să recunosc însă, că o dată pe an, îmi doresc să fiu prinţesa de la castel, să aud reverberaţia paşilor pe culoarele lungi şi strălucitoare, să fiu răsfăţată de prinţii castelului, să alerg pe domeniile întinse şi zugrăvite în verde, mult verde, să ascult ecourile muzicii de cameră ce şi-a tapetat notele ,timp de secole, pe toţi pereţii plini de poveşti de dragoste ale prinţeselor ce-mi povesteau seară de seară, cum se întâlneau cu prinţii lor iubiţi în camerele cele mai ascunse şi pline de mister ale castelului.
Am locuit la castel, am fost prinţesa din oglindă, am cântat la pianul pe ale cărui clape erau aşezate poveşti de dragoste impresionante , fulminante, crude, brutale, iubiri carnale dintre prinţi şi prinţese, pe care aceleaşi clape ale pianului mi le destăinuia la fiecare atingere.


Bine v-am regăsit, dragii mei cititori!
Revin cu paşi grăbiţi către scrierile voastre...

GÂNDURI BUNE...

Vă voi duce dorul cu siguranţă, o să-mi lipsească gândurile voastre bune, postările voastre care de fiecare dată mi-au dat o stare de bine şi o linişte interioară de zile mari, hrănindu-mi sufletul însetat de imagine şi creaţie.

Voi fi departe pentru o perioadă, însă cu sufletul aproape de voi, cititorii mei fideli.

Vă mulţumesc pentru că îmi umpleţi sufletul de bucurie şi ochii de fericire de fiecare dată când mă vizitaţi, de fiecare dată când aveţi răbdarea de a citi ceea ce eu scriu pentru sufletul vostru.

Să aveţi zile însorite, clipe de fericire, iubire în suflet şi vă trimit ca de fiecare dată, pupicii geaninoşi peste normă, îmbrăţişări din tot sufletul, cu toată dragostea!

Geanina Codiţă

Albatrosul ucis – de Nicolae Labiş

(n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava - d. 22 decembrie 1956, Bucureşti)

Dacă e vineri - e poezie pe pâine


Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieţii clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.
De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare
Murira fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mâl întunecat.
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.
Războinicul furtunii zvârlit între moluşte
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.
Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară
Şi, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.



Mulţumesc pentru videoclip, ADITEEA!

PA - 82 de cuvinte - ”Graţioasa...

X : - În sfărşit... am adus-o la mine acasă! A părăsit definitiv America..
Y : - Serios!!?!?!?? Şi...cum este fericitule?
X :- S-o vezi cum doarme...cu un picior sub corp...mmmm...poziţia asta îi dă energie.
Când devine agresivă , preferă să doarmă pe stânga.
E divină când se îmbracă în roz, o face senzuală şi dorită de...partener...
E suplă...picioare lungi...posesoare de lapte...îi plac la nebunie creveţii...
Y : - Norocosule...
Şi...cum spuneai că o cheamă pe graţioasa ta?
X : - A...nu ţi-am spus??? Flamingo, pasărea flamingo...



Sursa foto - http://casandra.sunphoto.ro

VĂD...

E multă linişte în suflet…
Uite, îl deschid pentru tine,
Spune-mi ce vezi…
Văd marea care îmi spune ,
Că sufletul tău are imensitatea ei..
Văd soarele, ce străluceşte în interiorul lui,
Ating , iar mâna simte căldura sufletului ,
Ce mi-o oferi cu generozitate.
Văd orizontul pe care-l ating cu degetul arătător
Şi-l pompez în vene ,
Pentru a-ţi transforma sângele,
În albastru de prinţesă.
Văd câmpia pe care ţi-o picur în ochi,
Transformându-i în fascinante smaralde,
De un verde intens şi strălucitor,
Pe care ar fi invidioşi
Şi cei mai celebri pictori ai Universului..
Văd macii din lanul de grâu
Şi fac un transplant de roşu,
Pentru ca inima mea ,
Să fie veşnic îndrăgostită de tine,
Iar lanul de grâu ţi-l aşez pe frunte,
Pentru a te transforma,
În cea mai diafană Cosânzeană..
Văd dealul pe care-l urc ,
Pentru a extrage din boabele strugurilor,
Sentimentul intens de alcoolemie al fericirii.
Văd muntele ce mă îndeamnă să urc,
Pentru a culege ,
Cea mai preţioasă floare a sufletului,
IUBIREA.
Văd toate acestea, pentru că zilnic
Te descopăr aceeaşi,
Şi totuşi... alta...
Rămânând permanent însetat
De explorarea sufletului tău,
Care m-a fascinat,
Dar nu se lasă dezvăluit în totalitate,
Dând iubirii misterul primei nopţi
În care te-am descoperit,
Minune de femeie!

Sursa foto - http://casandra.sunphoto.ro/poze_frumoase/

Casablanca - dragoste şi război...

Dragoste în plin război,
Rick şi Ilsa, doi eroi,
Rick era un tip blazat,
Cinic chiar, exagerat
De iubire-a fost marcat.
Ilsa marea sa iubire,
I-a produs nefericire,
Când Victor a apărut
Dintr-un lagăr de temut,
Unde mort era crezut.
Devastat de toate-acestea,
Rick şi-a înecat povestea
În Casablanca, loc de cinste
De Ilsa sperând să uite.
Relativ , el a găsit
Linişte în gândul trist.
Ilsa a reapărut,
Devastat şi abătut,
Rick pe Victor l-a salvat
De nazişti, fiind vânat,
Fiindcă Ilsa l-a rugat.
Deşi încă se iubesc,
Rick şi Ilsa aleg firesc
Datoria de onoare,
De-al salva pe Victor
De nazişti şi închisoare.
Rick şi Ilsa şi-au promis
Revedere, tainic vis,
Spunând replica distins,
„probabil nu azi,
nu mâine,
dar în curând
şi
pentru totdeauna”
Atunci, în Casablanca
Se va declanşa furtuna,
Furtuna de gânduri şi iubire
Pecetluită de-un sărut
Spre nemurire.

Gânduri...

Mă ţii de mână
şi-o săruţi,
O pui pe frunte
şi îmi cânţi,
Pe-obrazul meu,
tu scrii un gând,
„Iubire, rând cu rând!”
Eu te sărut
şi îţi şoptesc,
Om bun la suflet,
te iubesc!
Tu îmi răspunzi
cu mare dor,
Cuvintele le prinzi
din zbor
Şi le aşezi pe orele
ce trec de zor.
Îmi săruţi pleoapa
şi-o-ndrăgeşti,
Pătrunzi în gânduri
şi-mi zâmbeşti,
Mă iei în braţe,
mă iubeşti
Uitând de cele
ce-s lumeşti.

Sursa foto - http://casandra.sunphoto.ro/poze_frumoase/

LA MULŢI ANI, MARIA!

UPDATE - 0ra 12:47 - CABRAL -
Degeaba. Dar vă mulţumesc.
August 15th, 2009

Luiza a plecat.

Şi eu le mulţumesc tuturor care au fost alături de Luiza. Mintea mea refuză să accepte această veste...

La multi ani,Maria!
Vezi mai multe video din Evenimente





E ziua ta , Marie,
Eu nu sunt azi cu tine
Şi nimeni nu mai ştie,
Ce vremuri vor fi mâine.

Eu îţi urez , Marie,
O zi cu mult mister,
Cu tort, copii şi-n ie
Să te îmbraci, eu sper.

Aşa cum spui , Marie,
E prima oară când,
Eu fac acum magie,
Să fiu cu tine-n gând.

Dar, draga mea, Marie,
Tot timpu-s lângă tine
Şi-ţi spun cu bucurie,
Ştiu sigur că ţi-e bine.


Mi-e tare dor, Marie,
Asta-i ce simt acum,
Dar bine-o să ne fie,
Cât de curând, îţi spun.


Te bucuri, cânţi, Marie
Şi sufletul mi-l mângâi,
Iar viaţa mea e VIE,
Prin ale tale gânduri.

E ziua ta, Marie,
Să îmi trăieşti mulţi ani,
O floare-ţi trimit ţie
Şi-un sincer"La mulţi ani!"


PARTENERIAT

Mă numesc Huiung Marius şi sunt proprietarul site-ului de divertisment www.zuzu-zuzu.com - upload şi vizionare filme online - scriu acest MESAJ deoarece doresc să vă propun un parteneriat, eu vă afisez un banner (dacă nu aveţi vă putem face noi unul), titlu, descriere şi adresa site-ului într-un film ales de dumneavoastră, direct în player iar dumneavoastră îmi afişati un link ORIUNDE pe site-ul al cărui proprietar sunteţi, mai exact href="http://www.jocurifunny.com" title="jocuri" target="_blank">Jocuri Ex. parteneriat: http://www.zuzu-zuzu.com/video/651/reclama-la-sutien Vă mulţumesc şi sunt convins că va da roade colaborarea noastră.
Aştept cu interes răspunsul dumneavoastră!

Vreau sa te vad - Grigore Vieru

UPDATE - ora 12:06 - simioncristian - Da, de sotii Papp este vorba. Sunt din Constanta si de 12 ani incearca sa faca un copil. Mama are sindromul Hellp. Momentan copilul este bine. Are 1.5 kg dar e sanatos. Mamei i s-a scos uterul si are hemoragie in continuare. Respira prin aparate. Are nevoie de grupa de sange AB negativ.

UPDATE - ora 06:49 - Cabral - O cheama Luiza Papp. Are 30 de ani. Si era fericita. De aproape 15 ani isi traieste viata alaturi de sotul ei, Lorand. Impreuna de la inceputul vietii erau fericiti, soarta le zambea, au muncit amandoi ca niste nebuni pentru a ajunge sa aiba o viata decenta. Si, parca pentru ca destinul sa le fie superb, Luiza a ramas insarcinata. Au fost cateva luni superbe, pline de zambete, speranta si fericire.

Dar acum 3 zile totul s-a schimbat dramatic. Din cauza unor complicatii Luiza a nascut prematur. O fetita. Superba.

Insa, cu toate ca a adus pe lume un suflet, este foarte, este mult prea aproape de a pleca ea de langa noi.

Are nevoie de sange. Doctorii fac tot ce pot pentru a o putea salva dar daca nu donam sange nu mai au nici ei variante. Acum traieste prin transfuzii.

Umanilor, va rog, AJUTOR! In primul rand ma ingrozeste gandul ca mai pierd o prietena. Ma sperie gandul ca Lorand va trebui sa creasca singur un copil dorit atat de mult de amandoi. Ma doare numai si ideea ca pitica aia a lor nu-si va cunoaste niciodata mama.

Te rog, fa-ti putin timp si doneaza o picatura de sange. O poti face la Institutul de Hematologie din Dr. Felix in timpul programului 7:30-13.30. Nu conteaza grupa de sange a donatorului, in contul acelei donatii Luizei i se va da sangele de care are nevoie din banca de sange.

Din pacate multi oameni au fost refuzati din diferite cauze, asa ca pentru a nu face un drum degeaba pana acolo:

* nu beti alcool / nu fumati inainte de recoltare
* nu consumati cafea inainte de recoltare
* purtati haine decente (au fost respinsi oameni din cauza ca aveau pantaloni scurti si nu lungi - o tampenie dar asta e, atat ii duce capul)
* evitati sucurile racoritoare cu orice pret deoarece pot provoca probleme grave celui ce primeste sangele

Cand faceti donatia, specificati ca este pentru Luiza Papp, internata la Spitalul Municipal Bucuresti.

MULTUMESC!

Am preluat cazul de pe blogul lui Cabral. Îi mulţumesc cu acestă ocazie pentru că ne-a făcut cunoscut acest caz. Putem ajuta, sunt sigură de asta!




Dacă e vineri - e poezie pe pâine


Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură usor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei, iată,
În ochii mei cei verzi.
Coseşte, hai ca iarba,
Cu roua şi cu stea,
Mai deasă şi mai verde
Să crească-n urma ta.

Anna Karenina, imposibila iubire

UPDATE - Am vorbit cu ALEXANDRA BUCUR, a fost strânsă toată suma necesară opreraţiei. Se pregăteşte să plece către destinaţia unde va fi efectuată operaţia. Ne bucurăm cu tot sufletul ALEXANDRA BUCUR şi aşteptăm veşti de la tine după operaţie.

Gânduri bune şi îmbrăţişări peste normă, dragă prietenă!

A fost suficientă o simplă privire,
Ca să fim stăpâniţi de-o mare iubire,
Ne-am întâlnit din întâmplare,
Pe un peron, într-o gară oarecare.
Este iubirea ce m-a obsedat,
Din acea zi, neîncetat m-a torturat,
Aveam o viaţă extrem de liniştită,
Dar lipsea ceva ca eu să pot fi fericită.
Mi-ai spus atunci că mă doreşti,
Că vrei cu orice preţ să mă reîntâlneşti,
Ţi-am spus atunci că nu accept,
Dar inima sărea din piept.
Eu ţi-am spus „NU”, politicos,
Dar viaţa mi-ai întors pe dos,
Cu o privire, cu un gest,
Simţem că mor, că-nnebunesc.
O altă întâlnire, ce raţiunea o refuza,
Dar pe care fiinţa mea năvalnic o dorea,
S-a întâmplat , atunci cu rapiditate,
Sentimentele-n cascade uitând de moralitate.
Apoi , m-am reîntors sfios acasă,
Reîntoarecerea era ca o pedeapsă,
Pentru că mintea mea era continuu stăpânită,
De chipul tău şi o iubire deja înfăptuită.
Cu Sasha mă jucam, râdeam, vorbeam,
Dar eu la tine mă gândeam,
Copilul, Universul Meu, atât conta,
Acolo, în palatul ce gazdă-mi oferea.
Un palat, în care, de multă vreme s-a uitat,
Ce e iubirea, sentimentul pur şi minunat,
Karenin, soţul meu, mereu îmi repeta ,
Că am respect şi asta e tot ceea ce conta.
Conta doar pentru el, căci eu,
Doar la Vronski mă gândeam mereu,
Un conte ce şi-a părăsit iubita
Pentru Karenina, ispita.
Nu mai conta nimic acum,
Doar o iubire de nebuni,
Un soţ gelos, o răzbunare,
Fără divorţ, fără iertare.
Karenin s-a simţit rănit,
Când, cu Vronski a fugit
Anna, lăsând totul, uitând
De-al său trecut, în labirint.
Divorţul nu l-a obţinut,
Pe Sasha crâncen l-a pierdut
Iubirea ei s-a transformat,
Într-o durere de neuitat.
Durere ce-a trimis-o-n gara,
Acolo, unde, Vronski seara
I-a declarat iubire sfântă
Ce-acum în faţa trenului o-aruncă.
Un destin trist şi o iubire,
Ce poate vrea să dea de ştire,
Că viaţa e croită strâmb,
Cum nouă nu ne dă prin gând.

Povestea tangoului...

S-a scris mereu, şi–o să se scrie,
El este pasiune, muzică şi poezie,
În Argentina s-a născut,
La Buenos Aires, istorie a făcut.

La sfârşitul secolului XIX,
În suburbii dădea bineţe,
Un tango simplu se năştea,
Bucurii, iubiri, tristeţi el exprima.

Parfum, atingere, mişcare,
Aşa-i tangoul, e visare,
E zâmbet cald într-o privire,
Sunt două inimi, e iubire.

Intimitate el creează,
Între cei doi ce îl dansează,
Deschideri în necunoscut,
Numai tangoul a făcut.

Tangoul e sinceritate,
Şi îl dansează cel ce poate,
Să fie astfel permanent,
Dând vieţii doar rafinament.

El e poveste de iubire,
Cei doi trăind cu fericire,
Dorinţă , emoţii, graţii
În tango şi multe senzaţii.

E armonie în priviri,
E ironie în trăiri,
E nepăsare, eleganţă,
Când noi în tango prindem viaţă.

Pierduţi în iubire...

Mă tot gândesc adeseori,
La unicul buchet de flori,
Ce l-am primit atunci, demult,
Alături de al tău sărut.

Îmi mai aduc aminte-acum,
De mână cum m-ai prins, pe drum,
A fost atingerea de foc,
Ce a făcut iubirii iarăşi loc.

Pe alei, în parc noi ne-am plimbat
Era...ştiu bine, pe-nserat,
Pe-o bancă noi ne aşezarăm,
Şi-n ochi, tăcuţi, ne înecarăm.

După minute de savoare,
Atunci, pe seară, pe răcoare,
Ne-am îndreptat în paşi de dans,
Pe-al lumii unic ring de dans.

Un dans ce nu poate fi uitat,
Un dans ce vieţii noastre a dat,
Un sens deplin, un sens divin,
Ce a făcut dansul sublim.

Spre dimineaţă-mi amintesc,
Cum ai dat inimii mele ghes,
M-ai strâns în braţe, m-ai iubit,
Nicicând n-ai fost mai fericit..

O fericire ca un vis,
În care viaţa ne-a trimis,
Ce-om face noi şi ce va fi,
Răspunsul nimeni nu-l va şti.

Îţi spun mereu, fără-ntrebări,
Fără tristeţi, fără dureri,
Iubirea vine de la sine,
Noi ne iubim , tu ştii prea bine.

Este iubire de poveste,
În care nu-s prinţi şi prinţese,
Suntem doar noi, doi fericiţi,
De unii-urâţi, de-alţii iubiţi.

Dar tot ce astăzi mai contează
E să păstrăm iubirea trează,
Să nu permitem nimănui
S-o smulgă şi s-o pună-n cui.

Iubita mea, mi-e dor de tine,
Eşti muza mea de scrieri pline,
Şi doar atât vreau să mai spun,
Eu te iubesc ca un nebun.



Sursa foto - http://images.google.ro/images

TATIANA STEPA "A PLECAT"...

Tudor Gheorghe: "O ştiu de foarte multă vreme pe Tatiana Stepa. A fost o degustătoare de poezie bună, o artistă desăvârşită. Dumnezeu a înzestrat-o cu un glas sublim, care făcea versul să tresalte. A fost o luptătoare, o fată care a încercat totul, iar, de câteva ori, a reuşit să învingă boala. Se pare că, în cele din urmă, nu a mai putut face nimic. Dumnezeu s-o ierte.

Florin Chilian: "O tristeţe imensă, o nefericită fatalitate... Nu mai rămâne nimic de spus. Ultima oară ne-am întâlnit la Festivalul Folk You şi mi-a spus că a făcut toate eforturile să vină şi să cânte pe scenă. O tristeţe imensă..."

Sursa - Evenimentul Zilei

Învaţă de la toate

Dacă e vineri - e poezie pe pâine

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

(din folclorul norvegian)



Sursa foto - http://images.google.ro/images

Noapte de vis

Sunt zile de vis, zile sublime,
Sunt zile pe care mi le-ai umplut de bine,
Aleg drumul drept şi sigur, ce duce spre tine,
Drum plin de speranţă şi ore puţine.

24 de ore, e mult, e puţin?
Ca eu să mă umplu de gustul divin,
E gustul de floare din suflet frumos,
Şi aroma de roşu din gândul spumos.

Un gând exploziv l-atingerea lină,
Un gând ce nu poate în frâu să mai ţină,
Trăiri şi fiori, pe spate şi trup,
Ce acum se preling din gând şi sărut.

Îmi ţii mâna strâns, mă mângâi şi-mi zici,
Ai ochi de smarald, cu ei mă seduci,
Înnot în adâncuri, nelinişti şi bine,
Rogu-te, salvează-mă de la înecuri sublime.

Salvat tu vei fi de braţele mele,
Ce te vor împinge-n străfunduri cu stele,
Stele ce ard, se ating, explodează,
Din marea iubire ce-o ţii mereu trează.

Iubire ce naşte din mine, din tine,
Iubire candidă în nopţile pline
De gânduri, sărut şi viaţă trăită,
Cu patimi arzânde în noaptea sortită.

În noaptea ce-am scris cu iubire pe viaţă,
Clipă de clipă, înflorind bucuria pe faţă,
Iar tu mi-ai şoptit duios la ureche,
Te iubesc, te doresc, minunea mea pereche!


Sursa foto - http://images.google.ro/images

Am desenat...

Iubito, mi-ai spus că adori muntele,
Ieri , când dormeai, l-am desenat pe obrajii tăi,
Care s-au înroşit şi au căpătat prospeţime
De la zăpada de pe înălţimile lui.
Iubito, mi-ai spus că adori marea înspumată,
Astăzi, când dormeai, am desenat-o pe trupul tău,
Apoi, l-am învelit cu un cearceaf de spumă,
Ce-ţi mângâia duios trupul catifelat.
Iubito, mi-ai spus că adori cerul înstelat,
Azi-noapte, când dormeai,
Ţi-am desenat pe tălpi Planeta Venus
Şi te-am transformat în Luceafăr.
Iubito, mi-ai spus că adori răsăritul,
Dimineaţă, înainte ca ochii tăi să zâmbească,
Ţi-am desenat în ei Soarele, ca tu să străluceşti
În fiecare dimineaţă a vieţii noastre.
Iubito, mi-ai spus că adori apusul,
În seara aceasta, am desenat în interiorul tău dragostea,
Ca să fiu sigur că ea nu va apune niciodată.
Iubito, mi-ai spus de mii de ori că mă iubeşti,
Iar eu voi desena pe sufletul tău, toată viaţa, iubire,
Atunci când dormi sau îmi zâmbeşti ,
Aprobând măiestria mea de artist visător.

Sursa foto - http://images.google.ro/images
http://www.funonline.ro

Te caut în singurătate...

Eşti departe,iubito, mult prea departe,
Te caut de veacuri, în singurătate,
Nu am somn nici ziua, nu am somn nici noaptea,
Sperând să găsesc mângâierea, şoapta.

Dimineaţa stau şi privesc răsăritul,
Iar spre seară, singur şi trist, absorb asfinţitul
Şi mă-ntreb mereu resemnat,
Ce caut de ani, în valul înspumat?

Sunt mereu pe ţărm, privesc către mare,
Caut cu privirea, ceva ce nu doare,
Te caut pe tine şi nu-mi pierd speranţa
De a te găsi noaptea, dimineaţa.

Revin adesea la ţărm întristat,
Mă uit la cer, poate resemnat
Şi îmi spun că poate într-o zi voi fi,
Cel mai fericit bărbat din câţi or trăi.

Sper, deşi speranţa pentru mine-i gri,
Nu e verde sigur şi nicicând n-oi şti,
Dacă”eu şi tu” ne vom întâlni,
La ţărm dimineaţa pentru a ne iubi.

Îmi doresc din suflet să te întâlnesc,
Pentru ca apusul să nu-l mai găsesc,
Trist şi singur în nelinişti ce mă ameţesc,
Căutând iubirea în ritm nebunesc.

Dacă aş dormi, poate aş visa,
Cum va fi de azi toată viaţa mea,
Dacă tu ai să apari dintr-un răsărit,
Pentru a deveni un vis împlinit.

Am să-ncerc iubito, să ţin ochii-nchişi,
Întins pe un ţărm sau mergând târâş,
Prin clepsidra întinsă, pe-o plajă generoasă,
Ce te desenează nespus de frumoasă.

Ochii ţi-i pictează cu spuma din mare,
Buzele din valuri mari şi-nşelătoare,
Trupul de sirenă mintea-mi invadează,
Prospeţime, inocenţă, frumuseţe, viaţă.

Acest vis de-o secundă sper să se-mplinească,
Mire eu voi fi, iar tu, a mea mireasă,
Corali, meduze, scoici , castele de nisip,
Ne vor fi martori, iar eu voi fi cel mai fericit.



Sursa foto - http://images.google.ro/images